Elena Solunca în dialog cu Lucian Liviu Albu
Trecerea spre o nouă economie
Deşi într-adevăr „lumea” economică se află într-o perioadă de schimbări rapide, de o complexitate neatinsă în trecut, ştiinţa economică se adaptează, în principal prin folosirea unor noi metodologii, tehnici de calcul şi modele
Elena Solunca: Institutul de prognoză economică a împlinit 45 de ani de la înfiinţare, un timp în care s-a afirmat cu excelenţă în cercetarea ştiinţifică de specialitate internă şi, într-o egală măsură, internaţională. Să scrutăm timpul. Care a fost misiunea acestui institut pentru că, aşa cum prea bine se ştie, acum 45 de ani discutam în cu totul alţi termeni despre prognoză?
■ Lucian Liviu Albu: Aveţi dreptate. La constituire, Institutul se numea de „Planificare”, fiind înfiinţat în cadrul fostului CSP (Comitetul de Stat pentru Planificare). Se dorea atunci a oferi atunci un suport ştiinţific pentru activitatea de „planificare”. Restricţiile de ordin ideologic însă limitau accesul la progresele realizate de cercetarea economică pe plan mondial. Cu toate acestea, datorită cercetătorilor din institut, s-a reuşit realizarea unor studii pe baze moderne la acea dată, cum a fost aplicarea modelului input-output (denumit al balanţei legăturilor dintre ramuri, BLR, în terminologia sovietică), a modelului funcţiei de producţie CobbDouglas etc.
O întrebare ce se pune de la sine: în ce constă necesitatea, valoarea şi utilitatea prognozei într-o lume a schimbărilor, multe luându-ne prin surprindere?
■ În primul rând, capacitatea de a face predicţii, prognoze, este atributul oricărei ştiinţe mature, iar ştiinţa economică tinde în ultima vreme spre acest statut. Deşi într-adevăr „lumea” economică se află într-o perioadă de schimbări rapide, de o complexitate neatinsă în trecut, ştiinţa economică se adaptează, în principal prin folosirea unor noi metodologii, tehnici de calcul şi modele. Actualmente, aparatul statistico-matematic folosit de către economişti este deja comparabil cu cel al altor discipline ştiinţifice, ceea ce permite studierea dinamicii complexe de azi a economiei. Astăzi, modelele, tot mai sofisticate, propuse de către cercetare, devin adesea instrumente indispensabile pentru realizarea unor scenarii de prognoză, utile pentru fundamentarea politicilor economice – de la nivel de guvern, de firmă şi chiar până la nivelul gospodăriilor populaţiei. Problema esenţială rămâne însă aceea a înţelegerii şi interpretării corecte a ipotezelor şi a rezultatelor simulării unor asemenea modele de către decidenţi politici şi de către opinia publică.
Dezvoltarea economică este condiţionată de o relaţionare complexă a mai multor factori, nu puţini aleatori. Se vorbeşte frecvent de efectul „fluture” sau „lebădă neagră”. Cum se elaborează o prognoză în condiţiile în care suntem şi o ţară membră a Uniunii Europene?
■ Datorită progreselor obţinute în ultimele decenii pe plan mondial, ştiinţa economică este mai bine pregătită astăzi pentru studierea problematicilor legate de dezvoltarea economică, inclusiv prin luarea în considerare a factorilor aleatori. Ne referim în principal la studierea corelaţiilor dintre dinamica pieţei financiare (caracterizată prin serii cu frecvenţă înaltă şi printr-o volatilitate ridicată) şi aceea a variabilelor macroeconomice. Utilizarea unui aparat statistico-matematic avansat, a metodelor neparametrice şi a modelării nelineare, în special, permite în prezent obţinerea unor estimări robuste (din punctul de vedere al testelor statistice) ale parametrilor şi, pe baza unor interpretări corecte, a unor prognoze şi predicţii realiste. În calitate de membru al Uniunii Europene prognozele privind evoluţia economiei naţionale pot fi permanent comparate cu acelea realizate de către organismele comunitare specializate. În acest fel este asigurată compatibilizarea prognozelor naţionale cu cele la nivelul de ansamblu al Uniunii Europene.
Care dintre proiectele realizate în ultimul timp în Institutul Dvs. consideraţi a fi reprezentativ, cu un impact real asupra evoluţiei vieţii economico-sociale?
■ Impactul real asupra vieţii economico-sociale al studiilor realizate în Institut este dificil de evaluat, având în vedere că în prezent politicile economice doar sporadic fac apel la rezultatele cercetării ştiinţifice, orizontul primelor fiind de regulă unul scurt. Cu toate acestea, studiile realizate în Institut, de regulă vizând înţelegerea fenomenelor din economie şi estimarea corectă a corelaţiilor care se stabilesc pe termen mediu şi lung între variabilele economice, pot contribui la fundamentarea mai bună a politicilor economice orientate spre realizarea unei creşteri economice sustenabile. În acest sens, printre proiectele de dată recentă realizate în institut le menţionăm pe următoarele: „Convergenţa economică în Uniunea Europeană – teorie şi aplicaţii” care este un proiect al Academiei Române, „Modelarea non-lineară a impactului crizei asupra interacţiunilor dintre pieţele financiare şi variabilele macroeconomice în Europa Centrală şi de Est” (proiect IDEI). Tot din cadrul proiectelor Academiei Române amintim „Analiza ciclurilor economice internaţionale folosind reţelele complexe”, „Stimularea clusterelor locale – factor determinant al competitivităţii regionale”, „Model de analiză comparativă a principalilor indici de performanţă economică şi socială ai ţărilor din Uniunea Europeană”, „ Coeziunea economico-socială în România din perspectiva Strategiei Europa 2020”, „Hepatita C – soluţii economice inovativ creative privind accesul pacientului la tratamente noi, alternative viabile pe termen scurt şi termen lung”, un proiect S.C. AbbVie) şi încă multe altele. De asemenea, menţionăm că în prezent în Institut se derulează proiectul „Economie şi calitatea vieţii” din cadrul Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 ani, 2016-2035, proiect de ţară al Academiei Române.
În actualele condiţii de multiplă inter-relaţionare, cum se integrează Institutul Dvs. în reţeaua de cercetare europeană şi mondială?
■ Putem afirma că în prezent institutul este solid ancorat în cercetarea economică mondială, fiind practic integrat în reţeaua europeană de cercetare. Ca argumente voi menţiona numeroasele colaborări cu institute partenere din Uniunea Europeană, cele două proiecte FP7, recent finalizate, la care institutul a fost partener, alte două proiecte propuse pentru noua rundă de competiţii europene pentru cercetare Orizont 2020, precum şi participarea cercetătorilor noştri la proiecte ale Băncii Mondiale sau ale altor organizaţii internaţionale, în colaborare cu colegi din Europa, China, Taiwan şi SUA. Ca exemplu de colaborare în proiecte de cercetare, menţionăm proiectul SMILE (Synergies in Multi-scale Inter-Linkages of Eco-social systems), derulat în perioada 2007-2011 (EU seventh framework programme, theme 8 “Socioeconomic Sciences and Humanities”), care a reunit parteneri din şase state ale UE.
Vorbind de prognoză, ne gândim, fără a desconsidera aportul seniorilor, la tinerii cercetători. Sunt mulţi tineri în Institutul Dvs.? Cum le asiguraţi formarea specifică?
■ În prezent, în Institut îşi desfăşoară activitatea 7 tineri cercetători (sub 40 ani), dintr-un total de 24 cercetători. Aceştia sunt sprijiniţi pentru formarea lor la standarde înalte de cercetare prin programe doctorale (şcoala doctorală a Academiei Române) şi postdoctorale (o şcoală doctorală, sub egida Academiei Române, se derulează actualmente prin programul naţional POSDRU), precum şi prin stimularea lor pentru participarea la proiectele şi colaborările internaţionale ale institutului, la stagii de cercetare de scurtă durată în institute şi universităţi prestigioase din Uniunea Europeană şi din alte zone ale lumii, inclusiv în cadrul schimburilor interacademice.
E cunoscut faptul că o problemă cardinală în activitatea de cercetare ştiinţifică este aceea a evaluării în disciplinele fundamentale. Cum se face evaluare şi, fireşte, cu ce urmări?
■ În Institutul nostru sistemul de evaluare aplicat este cel oficial, utilizat la nivel naţional şi în cadrul Academiei Române pentru activitatea de cercetare şi pentru învăţământul superior. Criteriile principale sunt cele referitoare la numărul şi calitatea publicaţiilor (articole în reviste ISI sau BDI, cărţi la edituri consacrate din ţară şi străinătate, cărţi aflate în sistemul de biblioteci WorldCat), la numărul de citări, la participarea în proiecte de cercetare internaţionale şi la conferinţe şi seminarii internaţionale, la efectuarea de stagii de cercetare în institute şi universităţi din străinătate etc. Rezultatele pe care le putem raporta constau în următoarele: institutul publică trimestrial revista „Romanian Journal of Economic Forecasting” (prima revistă economică ISI din România); plasarea la IDEAS-RePEc (cea mai mare bază bibliografică în domeniul ştiinţelor economice) pe primul loc din România (cu excepţia ASE Bucureşti şi INCE, care înglobează toate departamentele şi institutele componente); situarea la top a institutului în cadrul sistemului cercetării economice din Academia Română; participarea activă şi cu bune rezultate a institutului sau individual a cercetătorilor la competiţiile naţionale şi internaţionale pentru obţinerea de proiecte, contracte, burse sau stagii de cercetare etc.
De o vreme încoace, când se vorbeşte de viitorul economiei din ce în ce mai mulţi oameni sunt sceptici, chiar sceptici. Se aude frecvent şi vocea Casandrelor. Cât de aproape de realitate este un asemenea scepticism?
■ Într-adevăr, numărul scepticilor se pare că a crescut în ultima vreme, dar aceasta nu este o noutate. Periodic apar asemenea valuri de scepticism, de regulă atunci când bazele economice se schimbă. Iar astăzi se pare a fi o asemenea perioadă. Conform unor autori este vorba de trecerea la „noua economie”, care începe a deveni predominantă. Este vorba de era „digitală”, unde „producţia” de informaţii, de cunoştinţe, de inovaţii, tinde să devanseze, ca valoare, producţia de bunuri materiale (a căror producţie este deja în bună măsură standardizată). Desigur, pe fundalul creşterii producţiei materiale, impusă de creşterea populaţiei şi a standardului de viaţă în regiunile mai sărace astăzi, se pune problema ca producţia de informaţii şi cunoştinţe să fie una veritabilă. Sunt sigur că trierea se va face în mod natural, deoarece economia (şi societatea, în general), aşa cum se recunoaşte tot mai des în ultima vreme, funcţionează pe termen lung conform unor legi naturale, independent de opiniile sau acţiunile politicienilor sau mass-mediei.