Spre deosebire, însă, de Faust, care s-a bucurat de redări scrise în cursul Evului Mediu, Don Juan nu a avut acest trecut. Explicaţia dată de Kierkegaard este că, în vreme ce Faust putea fi reprezentat ca individ concret, Don Juan rămânea undeva între individ şi idee. Kierkegaard consacră, deja în prima sa scriere, Entweder – Oder. Ein Lebensfragment herausgegeben von ...
citește »
Hegel aparţine în chip evident muzicii epocii sale (fiind un „corespondent” filosofic al lui Beethoven, cum înclina să-l vadă Mihai Ralea!) prin poziţia privilegiată în care plasează muzica instrumentală. În memoria lui Nicolae Herlea, care a dezvăluit, prin interpretare, profunzimea operei După Al Doilea Război Mondial, opera lirică a fost socotită a fi prea convenţională şi în contrast prea direct ...
citește »
Strauss a văzut în filosofia profesorului său Heidegger culminaţia istorismului, atinsă chiar în efortul de a-l transcende, şi a căutat să elaboreze o alternativă. La autorul lucrării Fiinţă şi timp constelaţiile culturale sunt istorizate, dar se caută, într-adevăr, o contrapondere la dizolvarea lor în istorie. În 1953, Strauss a publicat Dreptul natural şi istoria, care este socotită justificat cea mai ...
citește »
Marginalii Andrei Zanca SERAFICO „Mă întreb, dacă Dumnezeu încuviinţează, ca unei păsări să-i fie inima atât de grea, încât cu aripile-i să nu o mai poată înălţa?”1 „Operele de artă sunt de-o nesfârşită singurătate […]. Doar iubirea le poate cuprinde şi ţine şi poate fi dreaptă în ceea ce le priveşte.”2 Rilke a vieţuit mereu între teritorii. A ...
citește »
Morala se transformă în oportunism, ştiinţa devine abstinentă, ideologiile îşi fac jocul, iar ceea ce a mai rămas din filosofie se pune în serviciul puterilor existente. Proba este, de pildă, împrejurarea că naţional-socialismul german şi-a anexat repede, după instalarea la putere din 1933, filosofiile lui Nietzsche şi Heidegger, pe fondul pe care filosofia politică încetase mai devreme. Extraordinar de influent ...
citește »
Monografiile mai noi consacrate lui Kierkegaard nu numai că sunt exhaustive, ca izvoare, dar explică mai bine tematizările din opera sa prin contextul intelectual agitat şi foarte stimulativ din Copenhaga, aflat în umbra apogeului romantismului german. Chiar dacă Kierkegaard nu a menţionat-o vreodată, frecventarea casei Heiberg a fost crucială pentru formarea direcţiei sale de gândire. Filosofiile epocii moderne, de la ...
citește »
Este limpede că se trădează atât profesionalismul, cât şi valoarea angajării publice. Câţi nu sunt drapaţi cu titluri pompoase, dar rămân fără performanţe notabile şi în universităţi şi în administraţie? Max Weber avea o intuiţie profundă: fără distincţia dintre analiza ştiinţifică şi luările de poziţie moral-politice, nu se ajunge decât la impostură, dinspre o direcţie sau dinspre cealaltă. Nici o ...
citește »
Astăzi cercetările consacrate dezvoltării sunt extinse, iar teoria dezvoltării are în urmă ea însăşi o evoluţie semnificativă. Şi aceste cercetări şi teoria însăşi – oricare au fost anticipările şi premisele în literatura filosofică, economică, sociologică anterioară – au luat avântul în legătură cu procesul decolonizării postbelice. Trei autori au reunit într-un volum (vezi Georg Kneer, Armin Nassehi, Markus Schroer, Hrsg., ...
citește »
Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană
