Contemporanul » Arhiva Contemporanul » Revista Contemporanul nr. 10 Octombrie 2018

Revista Contemporanul nr. 10 Octombrie 2018

Revista Contemporanul nr. 10 Octombrie 2018

Editorial
Nicolae Breban, Spaima de moarte
E adevărat că puţini, foarte puţini vorbesc cu voce tare de această… fantomă, ce se spune că ar fi spaima de moarte. Nu puţini bravează printr-o scurtă, ridicare din umeri. La asta nu mă gândesc! Nu de puţine ori m-a pus pe gânduri această simplă, tranşantă reacţie.

Lecţii de istorie
Mircea Platon, Cum îi scriau ţăranii basarabeni lui Stalin
Rusnac îi detaliază iţele afacerii lui Stalin, după care încheie, spunând că el vrea să muncească cinstit în colhoz şi să fie un „cetăţean liber al RSSM”, pentru că „tot timpul să trăieşti cu frică din cauza unor afirmaţii false şi ca în ţara oastră democratică să nu găseşti adevărul, aceasta nu poate fi. Vă rog să interveniţi”.

Eveniment
Seminarul internaţional „Penser l’Europe”. Ediţia a XVII-a „România-Europa, 1918-2018”

Lecţii de istorie
Alexandru Surdu, Marea Unire şi legenda junilor braşoveni
După vestea cea mare a Unirii are loc la Braşov o mare sărbătoare cu porţile cetăţii deschise. Fără să uite vechea legendă, junii români au intrat călări în cetatea Corona, au pus bradul pe Turnul Sfatului şi l-au ocolit de trei ori, ca oraşul să rămână al lor până în veacul veacurilor.

Surâsul prinţului Mîşkin
Aura Christi, Cultul prieteniei
Totul ia o întorsătură neaşteptată când descoperi grădina şi cerul dinlăuntru. Din acel punct viaţa devine ceea ce a fost dintotdeauna: o poveste de care nu încetezi să te bucuri, redescoperind-o mereu din alt unghi.
Prietenia este, fără îndoială, un izvor de apă vie, balsam, panaceu, liman, boltă a împlinirii unor suflete pereche, prilej de a te contempla – precum într-o oglindă vie, locvace – în celălalt, în care se întâmplă, uneori-adeseori, să te recunoşti, să te regăseşti şi, cu un dram de noroc, să te pierzi. E ca într-o relaţie de iubire, aproape.

Clubul Ideea Europeană – Clubul Academicienilor
Eugen Simion – 85

Ioan-Aurel Pop, Academicianul Eugen Simion, la ceasul împlinirilor supreme
Rostirea numelui lui Eugen Simion ne face imediat să ne gândim nu numai la o personalitate culturală de prim rang, ci la o adevărată ins­tituţie. De fapt, Eugen Simon reuneşte în sine mai multe instituţii. Mai întâi este vorba despre cercetătorul asiduu care, de decenii, s-a aplecat asupra zestrei noastre literare, arătând ţării şi lumii valoarea creaţiei româneşti, reliefând pentru publicul instruit faţete necunoscute ale romanului, nuvelei, schiţei, eseului literar, dramaturgiei, poeziei din spaţiul nostru spiritual. A fost şi este o muncă de erudit, menită să tălmăcească lumea ideală recreată de scriitori, o lume în care ne refugiem toţi, de care avem atâta nevoie şi care ne poate face să privim viaţa cu încredere. Este aproape imposibil să ni-i reprezentăm pe Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Eugen Lovinescu, Petru Dumitriu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Lucian Blaga, Tudor Vianu, George Călinescu, Nichita Stănescu şi pe ataţia alţii fără inspiratele referinţe critice ale lui Eugen Simion.

Thierry de Montbrial

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Orodoxe Române
Aniversarea împlinirii a 85 de ani de viaţă a Domnului Academician Eugen Simion, Preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură şi fost Preşedinte al Academiei Române, este o mărturie a unei bogate misiuni desfăşurate în slujba promovării literaturii, spiritualităţii şi demnităţii naţionale.

Mircia Dumitrescu, O instituţie, un învingător
Cunoaşterea istoriei României şi cunoaşterea limbii române este o misiune esenţială a identităţii naţionale. Eugen Simion pune în valoare tezaurul, patrimoniul naţional din cadrul Academiei Române, al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” şi Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, alături de un colectiv de excepţie, care mi-a făcut onoarea să mă înglobeze şi pe mine. Coordonează şi realizează celebrele Dicţionare ale Literaturii Române acum la ediţia a doua, Enciclopedia Literaturii Române Vechi, Istoria Românilor în 12 volume, prima după 1990, continuă vechiul dicţionar început de Haşdeu şi nu în ultimul rând celebra colecţie Pleiade ce numără peste 200 de titluri îngrijite şi publicate în numai 15 ani.
Eugen Simion este o instituţie, un învingător, care sparge superstiţia că românii mai ales valahii, nu sunt capabili să-şi finalizeze proiectele grandioase. La mulţi ani, Domnule Profesor Eugen Simion. Şi aşa cum am început să amintesc de Constantin Noica, o să închei cu fraza Domniei sale: „vă exprim pe această cale preţuirea mea colegială şi românească”.

Răzvan Theodorescu, O Vocaţie întemeietoare
Despre colegul Eugen Simion, de două ori preşedinte al Academiei Române – un preşedinte de succes  trebuie să adaug – se vor spune în aceste zile aniversare multe lucruri bune şi foarte bune.  Se va vorbi despre profesorul câtorva generaţii de critici şi istorici literari, despre directorul reformator al Institutului „G. Călinescu”, despre acţiunea sa recuperatoare în domeniul istoriei culturii – mă gândesc la Maiorescu şi Lovinescu –, dar şi despre acţiunea sa civică din ultimele trei decenii. În ceea ce mă priveşte, aş dori să evoc o singură faţetă a personalităţii sărbătoritului: aceea de ctitor. Vocaţia sa întemeietoare este până la urmă impresionantă. Într-o cultură unde adamismul este la ordinea zilei, academicianul Eugen Simion a patronat, energic şi clarvăzător, lucrări de mare anvergură: Dicţionarul scriitorilor români; Dicţionarul vechii literaturi româneşti şi impresionanta „Pleiadă” Românească cu peste 200 de volume care, ca o colecţie de sine stătătoare, ar putea încununa ea singură o viaţă  de cărturar.

Jacques De Decker, O operă imensă
Dragă Eugen,
Cu regretul profund de a nu putea citi acest text la Bucureşti – şi mai ales în prezenţa ta – ţi-l trimit odată cu expresia fidelităţii mele, a profundei mele conivenţe şi cu o complicitate a prieteniei. Cu bucuria de a te revedea curând la Bruxelles,
Prietenul tău statornic, Jacques De Decker.

Adrian Dinu Rachieru, Tinereţea spiritului
Cei care vesteau o nouă ordine literară, constată, iritaţi, că ierarhia şaizecistă, la care a trudit şi Eugen Simion, rezistă încă. Că o nouă imagine axiologică a literaturii noastre întârzie, chiar dacă nimeni nu pare să conteste necesitatea revizuirilor.
Cu o vioiciune a spiritului de invidiat, Eugen Simion, în mare formă, ne propune un spectacol exegetic referenţial.

Marian Victor Buciu, Eugen Simion sau neschimbarea la faţă
Eugen Simion, cunoscut drept susţinătorul principal al tezei rezistenţei prin cultură sub regim totalitar, extinde ideea şi o leagă de condiţia intrinsecă a scriitorului, poate chiar a omului însuşi, şi adoptă ca atare rezistenţă culturală pentru orice Context.
Întors la Eugen Lovinescu (1996), bunul urmaş al lui Titu Maiorescu, rămas egal cu sine, europeanul singular (pentru că l-a numit astfel Ion Barbu), E. Simion revede în el un model de exemplaritate estetică şi morală, actual prin conceptele practicate: sincronism şi diferenţiere, autonomia esteticului.

Continuare pe pagina următoare:

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest