Din ultimul număr:
Contemporanul » Românii de pretutindeni » Sub semnul Poeziei la Miluo

Sub semnul Poeziei la Miluo

Aura Christi este un poet român remarcabil prin originalitate şi prodigiozitate. Poezia ei interiorizată, profundă, abisală, bogată şi misterioasă, are o puternică coloratură tragică…

Miluo este un oraş situat în nord‑estul provinciei Hunan din China, pe malul lacului Dongting, cu o suprafaţă de 1562 km2 şi o populaţie de 670000 de locuitori, iar din punct de vedere teritorial‑administrativ, e subordonat municipalităţii sau regiunii Yueyang. Pe acest teritoriu se întâlnesc două ape, Mi şi Luo, care au dat cursului lor inferior numele de râul Miluo. Săpăturile arheologice atestă existenţa lui ca un ţinut străvechi, unde s‑a construit cetatea statului Luozi în perioada „Primăveri şi Toamne” şi a Statelor Combatante (770 î. Hr. – 221 î. Hr.). Se găseşte aici şi unul dintre izvoarele poeziei clasice chineze. Cu peste 2300 de ani în urmă, pe aceste meleaguri, marele poet patriot Qu Yuan (cca 340 î. Hr. – cca 278 î. Hr.) s‑a exilat, a creat şi a murit, înălţând spiritualitatea chineză prin poezia lui rămasă în eternitate şi sacrificarea propriei vieţi pentru idealurile sale. Este o zonă cunoscută ulterior şi prin obiceiurile statornicite de‑a lungul anilor în amintirea poetului – Sărbătoarea Duanwu sau a Bărcilor Dragon (cade în ziua a cincea din luna mai după calendarul agricol) – trecute de UNESCO pe Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity · 2009. Miluo se distinge în lumea chineză ca o localitate cu resurse naturale, istorico‑culturale şi umane extrem de bogate, e plină de farmec şi viabilitate ecologică.

La sfârşitul anului care abia s‑a încheiat, oraşul Miluo a intrat din nou în atenţia publicului şi a lumii literare prin „Săptămâna internaţională de poezie şi artă râul Miluo din China”, prima ediţie, desfăşurată între 12‑14 decembrie 2020 sub genericul „Pe un ţinut înmiresmat de integritate morală şi poetizat de râul Miluo”, organizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din China şi al organelor competente ale provinciei Hunan, având ca organizatori Societatea Chineză de Studii Poetice, Federaţia Naţională a Cercurilor Literare şi de Artă din China – Filiala provinciei Hunan, Asociaţia Scriitorilor din Hunan şi Guvernul Municipalităţii Yueyang. La acest eveniment, cu un pronunţat specific tradiţional chinezesc, care a avut loc în împrejurările neobişnuite de criză şi combatere globală a pandemiei COVID‑19, au participat, totuşi, peste 600 de poeţi, scriitori, cărturari, pictori şi premiaţi, chinezi şi străini.

„Premiul de literatură râul Miluo”, instituit de Guvernul Popular al oraşului Miluo, cu patronajul organizaţiilor amintite mai sus, precum şi al mai multor reviste literare de rezonanţă din ţară, este deschis pentru scriitorii de limba chineză din întreaga lume, având misiunea de glorificare a tradiţiei poetice întemeiate de Qu Yuan, însufleţirea creaţiilor de poezie şi proză, explorarea şi întinderea unui nou spaţiu creativ al limbii chineze. Lansarea acestui proiect‑apel în august 2019 a stârnit o reacţie vie în rândul scriitorilor, poeţilor şi iubitorilor de literatură din ţară şi de peste hotare, iar textele trimise pentru concurs au ajuns la un număr impresionant de 156.250. În urma unor evaluări făcute de o comisie în două etape, s‑a decis acordarea premiilor autorilor a 287 de texte. În spiritul conceptului cultural de deschidere către lume, incluziune şi absorbţie a valorilor, la recomandarea mai multor poeţi, cărturari şi traducători avizaţi, precum şi din partea membrilor Comisiei de Poezie a Uniunii Scriitorilor din China, Comitetul de organizare a luat decizia de instituire şi a unui Premiu internaţional de excelenţă pentru contribuţii la poezie „râul Miluo” din China. La această primă ediţie premiile de excelenţă pentru contribuţia la poezia internaţională au revenit la trei poeţi importanţi: Maxim Amelin (Rusia), Dariusz Tomasz Lebioda (Polonia) şi Aura Christi (România).

În seara zilei de 12 decembrie 2020 a avut loc Marea gală de recitaluri „Noaptea râului Miluo” şi festivitatea de decernare a premiilor. Centrul Internaţional de Competiţie a Bărcilor Dragon de dimensiunile unui stadion, dat în folosinţă de curând, a fost arhiplin. Pe o scenă în aer liber, sub lumina colorată, sclipitoare, însoţit de muzică şi un fundal de sunete, s‑a prezentat un spectacol feeric cu tematica centrată pe viaţa lui Qu Yuan, cu poezie şi muzică, culminând în mai multe rânduri cu momente de anunţare şi acordare a premiilor.

Din partea Comitetului de organizare s‑a dat publicităţii câte un Laudatio celor premiaţi. Poetul rus Maxim Amelin este apreciat prin faptul că „poezia lui, contopită într‑o maiestuozitate şi concizie întâlnită la clasicismul poetic cu spontaneitatea şi detaşarea specifice poeziei postmoderne, surprinde simţul existenţialist în detaliile vieţii cotidiene banale, dar în acelaşi timp îşi rezervă în profunda lui gândire poetică şi căldura esteziantă”. Şi poetul polonez Dariusz Tomasz Lebioda este recomandat prin cuvinte elogioase mai ales despre poezia lui, „care este adânc înrădăcinată în tradiţia consistentă a literaturii poloneze conferită de evoluţia unei istorii spectaculoase, cât şi provenită dintr‑un vast spaţiu furnizat poetului de civilizaţia omenirii. Străbătând experienţele dureroase prin care a trecut omenirea în secolul al XX‑lea, ca şi aspectele tulburătoare, amestecate, inadaptabile ale civilizaţiei moderne, poetul îşi aruncă privirile în cea mai mare adâncime a cosmosului, spre cele mai firave amănunte, spre locul cel mai ascuns al istoriei şi, dintr‑un unghi al «scrutătorului», a dat tuturor acestea o culoare inteligentă şi o căldură umană”.

Despre poetul român laureat al Premiului internaţional de excelenţă pentru contribuţii la poezia internaţională „râul Miluo”, în Laudatio se menţionează că „Aura Christi este un poet român remarcabil prin originalitate şi prodigiozitate. Poezia ei interiorizată, profundă, abisală, bogată şi misterioasă, are o puternică coloratură tragică şi un straniu caracter de sfinţenie, rezultat din proiecţia unei lumi ideale asupra realităţii, înnobilate şi recreate deopotrivă de sentimente sacre şi conştiinţa suferinţei. Aplecată cu faţa spre pământ, deschisă spre cer, poezia acestui poet conţine o patină specifică poeziei clasice, emană un aer puternic de modernitate şi libertate şi, printr‑o lirică extrem de echilibrată şi o meditaţie plină de evlavie, abordează o serie de teme majore ca, de pildă, existenţa, suferinţa, propriul Eu, destinul, libertatea, exilul, viaţa şi moartea, întunericul şi lumina etc. Acestea sunt teme eterne, raportate la întreaga lume şi omenire. În acest sens, putem afirma pe deplin că Aura Christi este nu numai un poet român, ci, mai ales, un poet al lumii.

Pe lângă creaţia poetică, Christi a manifestat un viu interes şi o deosebită căldură pentru schimburile poetice internaţionale. În ultimii ani a desfăşurat o activitate susţinută de promovare a culturii chineze şi, ca editor, de editare a poeziilor din China care arată farmecul, vechimea şi prestigiul lumii chineze. Comitetul de organizare hotărăşte acordarea Premiului de Excelenţă pentru Contribuţii la Poezia Internaţională poetului român Aura Christi”.

Poetul Aura Christi a rostit, ca şi ceilalţi premiaţi, un cuvânt viu prin videoclip, proiectat pe marile ecrane de pe scena festivităţii, exprimându‑şi admiraţia şi omagiul pentru cultura şi civilizaţia chineză, recunoştinţa pentru organizatori şi sentimentele de prietenie faţă de poeţi, scriitori şi traducători chinezi. Între altele, Aura Christi afirmă că „în cazul prieteniei şi diplomaţiei culturale, distanţele, e adevărat, se pulverizează. Cu atât mai mult cu cât condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea, condiţiile în care ne urmăm misia pe acest pământ nu sunt tocmai favorabile. E pandemie. E un virus care s‑a răspândit pe tot globul şi care ne pune la încercare răbdarea, care ne pune la încercare felul nostru de a fi. Mă bucur cu atât mai mult de faptul că şi în aceste circumstanţe noi ne continuăm drumul, ne urmăm steaua; «Greu e totul, timpul, pasul», ar fi spus Blaga – am citat din poemul blagian, intitulat Greieruşa. Ne urmăm vocaţia. Şi care e vocaţia noastră? «Sunt poet, presupun», ar fi spus Iosif Brodski – evreul rus respins, exilat din patria lui, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. În aceste condiţii la limită, misia noastră, obligaţia noastră morală este să redescoperim poezia dintr‑un alt unghi. Din şcoală a sentimentului – cum o vedea acelaşi Brodski – cred că poezia se transformă, încetul cu încetul, în şcoală de reumanizare a omului din om, în şcoală a rezistenţei, în şcoală a curajului”.

Cu prilejul manifestării de la Miluo, Comitetul de organizare a editat o antologie ce cuprinde poemele autorilor chinezi, semnatari ai textelor premiate, un album de pictură în acuarelă specială şi un volum de poezii ale celor trei poeţi internaţionali, intitulat Solemnitatea cea albastră, care cuprinde câte 15 poeme din fiecare. Poemele Aurei Christi au fost traduse din română în chineză de Gao Xing.

Aura Christi este încă un poet român premiat în ultimii ani în China, după Cassian Maria Spiridon, distins cu Premiul internaţional de poezie la cea de‑a III‑a ediţie a Festivalului „Li Bai şi Du Fu” de la Tianshui din China (2018). Până acum Aurei i‑au apărut două cărţi traduse în limba chineză, Geniul inimii, roman în versuri, şi volumul de poezii Orbita zeului. Sunt fapte ilustrative pentru cooperarea şi schimburile fructuoase din ultimii ani dintre China şi România în domeniile literar, cultural şi editorial.

Râul Miluo este strâns legat de numele poetului Qu Yuan şi constituie un important reper istorico‑cultural, un far pentru marele fluviu al civilizaţiei chineze multimilenare. Qu Yuan este un poet şi om politic din statul Chu. El s‑a născut într‑o familie aristocrată, a fost bine educat de mic, avea nobile aspiraţii şi idealuri sociale. În tinereţe se bucura de încrederea regelui Huai, care l‑a pus într‑un înalt rang de mare dregător, implicat direct în administraţia internă şi diplomaţie. Promotor al unui ideal de „guvernare prin desăvârşire” (Meizheng), susţine selecţia demnitarilor în funcţie de capacităţile şi morala lor, reafirmă cârmuirea ţării în spiritul legii şi formarea unei alianţe defensive cu statul Qi în faţa tendinţelor de hegemonie ale statului Qin. Ponegrit şi atacat de adversari politici şi victima unor intrigi, Qu Yuan a fost îndepărtat de la putere şi exilat, iar când cetatea Ying a statului Chu a fost cucerită de armata statului Qin, s‑a aruncat în apele râului Miluo – cea mai puternică dovadă a credinţei sale până la moarte într‑o cauză nobilă şi generoasă: integritatea statul Chu şi a poporului său care să se bucure de o viaţă mai liniştită, cu mai puţine suferinţe.

Qu Yuan este un mare poet patriot din istoria Chinei, întemeietorul literaturii romantice chineze, întemeietorul stilului prozodic „Chuci” – strofele specifice statului Chu – şi reprezentantul de vârf al creaţiilor de acest gen. A lăsat în urma sa 25 de poeme care marchează trecerea poeziei chineze de la perioada primitivă cu cântece populare la creaţia romantică. În poezia lui Qu Yuan se întâlnesc multe denumiri de flori şi plante prin care se exprimă alegoric şi simbolic unele idei abstracte din sfera politică şi ideologică – ceea ce a dat operei sale o mai mare profunzime, un parfum aparte şi o frumuseţe colorată, sensibilă şi puternică, ce rămâne după lectură. Începând de la Qu Yuan, ideea de „mireasmă de integritate morală” (Xiangcao meiren) devine un simbol al omului integru, credincios, patriot şi iubitor de popor. Spiritul căutării („Atât de lungă şi departe‑i calea din faţă/ Şi‑mi tot voi căuta drumul vieţii din vis”), devenit nobil, plin de credinţă şi aspiraţie pentru generaţiile de oameni virtuoşi cu idealuri care s‑au succedat, a exercitat influenţe îndelungate şi ample asupra evoluţiei poeziei ulterioare.

Cititorilor de literatură din România numele lui Qu Yuan nu le este nici pe departe străin. În anul 1953, Consiliul Mondial al Păcii a iniţiat comemorarea a patru mari personalităţi culturale din lume – poetul chinez Qu Yuan, astronomul polonez Copernic, scriitorul şi umanistul francez François Rabelais, scriitorul şi omul politic cubanez José Julián Martí y Peréz – şi s‑au organizat o serie de manifestări comemorative. La conferinţa organizată sub egida Academiei Române scriitorul Geo Bogza a rostit o conferinţă, prezentând pe larg viaţa şi opera acestui poet din antichitatea chineză. În discursul lui, cuprins apoi în volumul Ciu‑Yuan, Fielding, Whitman tipărit la ESPLA în 1955, Geo Bogza a subliniat că „Ciu‑Yuan este primul mare poet al poporului chinez şi în acelaşi timp cel mai strălucit exemplu al unui scriitor avântat în viaţa publică, prigonit şi persecutat pentru ideile sale”. Citând cuvintele scriitorului Guo Moruo (Go‑Mo‑Jo în transcrierea vremii), Bogza îl compară pe Qu Yuan cu Homer, Dante din literatura europeană şi susţine că poetul Qu Yuan „face parte din familia lui Tolstoi, întrucât esenţa vieţii lui Ciu‑Yuan este aceea a unui aristocrat preocupat cu fervoare de binele poporului”. În 1963, la Editura pentru Literatură a apărut Antologia poeziei chineze clasice, ediţie îngrijită de Romulus Vulpescu, care a inclus două poeme de Qu Yuan: Moartea pentru patrie şi Luând în braţe o piatră, traducere în limba română de Demostene Botez. Prima operă integrală a poetului chinez Qu Yuan, Poeme, a fost realizată de Ileana Hogea‑Velişcu, sinolog cu studii de limba şi literatura chineză la Universitatea din Beijing, în colaborare cu Iv Martinovici. Această antologie, tradusă din chineza veche, cuprinde plachetele Venit‑a vremea întristării (Li Sao), Nouă ode (Jiu Ge), Nouă elegii (Jiu Zhang) şi Întrebări către cer (Tian Wen), de altfel, cele mai semnificative opere din poezia lui Qu Yuan. Şi în alte volume de poezii clasice chineze întâlnim poeme semnate de Qu Yuan ca, bunăoară, Trepte de jad. Antologie de poezie chineză clasică Shi, în selecţia şi traducerea sinologului Florentina Vişan, apărută la Editura Univers în 1990.

Săptămâna internaţională de poezie şi artă râul Miluo din China a oferit participanţilor un program bogat în sensul asimilării şi promovării tradiţiilor culturale din istorie, precum şi al verificării pulsului societăţii chineze actuale. La târgul vechi Changle, pe străduţele pavate altădată, ni s‑a prezentat parada folclorică cu diverse personaje legendare sau divinităţi, tipice din literatura populară; frumos costumate şi machiate, unele mergeau în catalige, iar altele stăteau în câte o căsuţă de lemn semiînchisă, purtată de alţii ca lectică. Este un obicei care datează din timpul dinastiilor Sui şi Tang (secolele VI‑X) şi se practică tot mai mult în timpul dinastiilor Ming şi Qing (secolele XIV‑XIX) de sărbători. S‑a organizat o vizită la Templul lui Qu Yuan, ridicat în 1756 în amintirea acestui mare poet, unde participanţii i‑au adus omagiul. Interesante au fost şi alte vizite la o expoziţie tematică de pictură în acuarelă şi la Centrul de Schimburi Poetice Internaţionale, ca şi asistarea la prezentarea unor obiective din patrimoniul cultural naţional intangibil, seara poetică cu foc de tabără la o bază cinematografică etc. Toate s‑au deschis ca nişte ferestre prin care se arată cele mai reprezentative aspecte, datini şi obiceiuri culturale locale. Impresionantă a fost, mai ales, o vizită la Şcoala Zhengze (cu 12 clase), unde vizitatorii au admirat câteva momente de poezie şi muzică susţinute de elevi pasionaţi de poezie clasică, de limba şi literatura chineză în general, atât de importantă pentru calitatea învăţământului şi formarea generaţiilor de tineri de azi.

Forumul din 12 decembrie 2020 a rămas cel mai semnificativ din întreaga „săptămână” de manifestări în sensul privilegierii poeziei. Iată tematica abordată: I. Schimbări şi neschimbări în poezie în epoca nouă şi în contextul marilor prefaceri nemaiîntâlnite într‑un secol. II. Izvoare şi curente – poetizantul râu Miluo: a) rosturile poetice ale râului Miluo; b) întruchiparea spiritului lui Qu Yuan în zilele noastre. La prima secţiune, condusă de poetul şi traducătorul Gao Xing, redactor‑şef al revistei Literatura universală, au vorbit mai mulţi scriitori, poeţi, traducători, critici literari şi profesori universitari ca Han Shaogong, Ouyang Jianghe, Wang Jiaxin, Meng Fanhua, Wang Jianzhao, Li Yiliang, Guo Changbao, precum şi participanţi străini din Rusia, Statele Unite, Brazilia, Mongolia, Sudan etc. Discursurile sau intervenţiile lor, centrate pe tradiţia lirică clasică chineză, formată odată cu Qu Yuan, au abordat din unghiuri interdisciplinare esenţa poeziei, pluralitatea exprimării ei la ora actuală şi tendinţele de manifestare în viitor.

La deschiderea forumului a rostit o conferinţă Jidi Majia, renumit poet de naţionalitatea Yi, membru al Comitetului Director şi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din China, care a arătat între altele următoarele: „Cu cât în această lume apar mai multe probleme, consider că poezia trebuie să treacă peste toate graniţele şi blocajele, să spargă toate barierele. Prin poezie să întărim dialogul şi schimburile dintre diferite state, naţiuni şi civilizaţii, să micşorăm distanţele dintre sufletele popoarelor, statelor şi civilizaţiilor. Poezia are o asemenea responsabilitate şi cred că ea poate să‑şi asume această importantă menire… În această epocă, deşi are experienţele specifice vieţii individuale, fiecare dintre noi, evident, nu o poate părăsi sau ocoli. Cred că un poet care are conştiinţa misiunii şi a responsabilităţii trebuie să răspundă, într‑o asemenea epocă, prin poezie, cititorilor. Desigur, scrisul este un lucru individual pentru fiecare poet, care, evident, nu poate să‑şi împlinească rostul printr‑o idee sau o lozincă. În cele din urmă, poetul trebuie să se întoarcă la stilistică, la text, la creaţia lui de poet”.

Un poem amplu scris nu demult de Jidi Majia, intitulat Planeta despicată (versiunea română realizată de Constantin Lupeanu şi publicată în revista Poezia, nr. 3/2020), este o profundă reflecţie filosofică şi culturală, un răspuns dat dilemelor şi provocărilor cu care se confruntă umanitatea în epoca post‑pandemică. Referitor la acest poem scris de un poet chinez într‑un moment crucial de criză mondială scriitorul Eugen Uricaru arată într‑un eseu că „Jidi Majia, cu uriaşa forţă a expresiei sale poetice, creează imaginea pre‑Apocalipsei care vizează o Planetă divizată […]. Dimensiunea metafizică a poemului Planeta despicată este incontestabilă. Dar şi dimensiunea realistă a acestuia. Jidi Majia trage un semnal de alarmă, un semnal plin de durere şi lacrimi, unul care face apel la sensibilitatea sufletului în faţa suferinţei altora” (Cum să înţelegi ceea ce nu se poate înţelege).

În anul 2020 în care omenirea s‑a confruntat cu cea mai cumplită criză de după război, pricinuită de pandemie, şi cu tumultuoasele prefaceri seculare, poezia a fost, iarăşi şi iarăşi, o legătură între lumile întoarse cu faţa spre umanitate şi solidarizare. În aceste condiţii, Poezia ne‑a alinat sufletele şi ne‑a făcut să ne bucurăm în lumina milenară a poetului Qu Yuan şi a râului Miluo.

4 ianuarie 2021

■ Profesor universitar la Beijing, romanist, eseist, traducător, filosof şi istoric al civilizaţiilor şi mentalităţilor est‑europene

Ding Chao

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest