Din ultimul număr:
Contemporanul » Poemul lunii » Poeme de Ignatie Grecu

Poeme de Ignatie Grecu

Augustă ziua
 

Augustă ziua spre-nserare scade
De colb de aur şi de raze plină.
Un înger de departe va să vină
Ca un străin drumeţ şi cumsecade.

Va poposi la noi, flămând, la cină.
Aleargă-l înainte, cărarea o străbate.
Aşteaptă-l la fântână, apă scoate.
Şi răcoreşte-i faţa de lumină.

Sărută-i lung, despăturit veşmântul,
Sandalele de praf împodobite.
Şi urma care a sfinţit pământul.

Cel care-n taină adesea îl trimite
Aici, la noi, va slobozi cuvântul,
Prin gura lui, cu buze fericite.
 

Am renunţat de mult…
 

Am renunţat de mult, de mult la mine.
Şi m-am lăsat în voia Ta, slăvite.
Şi inima şi cugetul smerite
Aşteaptă-un semn în taină de la Tine.
Revarsă raze pururi strălucite
În inima care supusă vine
Şi cade la picioarele-Ţi divine,
O, Doamne al meu, Iisuse preaiubite!

Cu bucurie mare mă-nfăşoară.
Lumină am pe buze nu cuvinte.
În inimă arzând ca-ntr-o cămară,
Un foc de aur dulce mă cuprinde:
Iubirea pură, înaltă, sfântă pară,
Pe care Domnu-n taină o aprinde.

 

Sonetul
(exerciţiu)

 

Biserică în cer cu turle două,
Ferestre patru care dau în soare.
Sonetul este-nmiresmată floare,
Văpaie înălţată, rug şi rouă.

Fântână-n drum, cu ape săltătoare,
Doar celor însetaţi de el şi nouă,
Lumină care bucuroasă plouă
În sufletul cel plin de întristare.

În drumul meu spre nalte, sfinte creste,
Am poposit şi eu cântând o vreme
La masa lui cu zodii şi cu steme,

Şi am sorbit cuvinte vechi, măiestre,
Ciocnite-n taină seara pe la vetre
Cu cei bătrâni şi ninşi de vreme.

 

La masa Lui

 

La masa Lui eu am gustat lumină.
Lumină lină din cereasca slavă,
Pe care îngerii fără zăbavă
O laudă şi-o cântă în surdină.

Şi nimeni nu se miră, nu se-ntreabă
De unde această strălucire plină?
Din trupul lui Hristos, cel fără vină,
Din Faţa Lui curată şi suavă.

Izvor de viaţă, sfântă-nvăpăiere,
E Domnul meu, iubire negrăită!

El sufletu-mi aprinde-ntr-o clipită
Iar inima-mpovărată de durere,

De plâns cu tânguire nesfârşită,
O schimbă-n soare, dulce mângâiere!
 

Un înger a venit
 

Un înger a venit şi l-a învăţat pe el
Cum să petreacă singur în chilie,
Departe de oraşe, zarvă, de mânie
Şi de cuvinte multe spuse-n orice fel.

Doar dragostea să urce-n suflet vie.
Şi fugi departe, însă, de acel
Ce vrea să-ţi surpe viaţa, crunt mişel.
Ci strigă şi te-ncredinţează Mie.

Fii blând şi lin şi cuvios în toate
Şi nu urî chiar dacă alţii poate
Te pizmuiesc. Şi lacrimi varsă multe.

Puţinul tău să-ţi fie ‘ndestulare.
Şi slavă să aduci Acelui Care
Tainic în durere ştie să te-asculte.

■ Poet, călugăr, preot

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest