Atât de liniştit Atât de liniştit şi sfânt coboară Amurgu-n suflet când te rogi mereu. Un corn de aur, luna răsărind, Mai tulbură oceanul înserării. Atât de liniştit! O mătăsoasă Noapte se pregăteşte-n prag de ceruri. Aurii nori sunt trepte ale scării Pe care-acum cobori-ncet, mireasă. Atât de liniştit! Că vântul parcă S-ar fi oprit în trestii ca să moară. ...

GREIERUL ŞI LACRIMA LUI Marea cerului înstelat apasă ritmic pe ramuri. Sub ramuri, în umbră, printre bulgării întunecaţi, o mică scânteie tremură, greierul şi lacrima lui. NEVINOVAŢII MEI Ei nu presimt că vor muri curând Înjunghiaţi din vreme pentru praznic. Ci saltă feciorelnici pe pajişte zburdând, Priviţi cu înduioşare de un paznic. Corniţele dau muguri să răsară De sub zăpada ...

PASTORALĂ Oile pasc liniştite, domol, în umbra copacilor verzi. Caprele în două picioare culeg frunza direct de pe crengi. Păstorul sprijinit în toiag cântă din fluier avan, preafrumos şi intraductibil ca privighetoarea. Un ied alb, cel mai iubit dintre toţi, vine tăcut lângă păstor, îl împunge cu mugurii fragezi ai corniţelor, parcă i-ar zice: – Scoală, bădie, să mergem, e ...