Poem de Cassian Maria Spiridon: Sub patrafirul norilor

Dintr-o haltă părăsită

Sub patrafirul norilor

cresc valurile
ca patimile omului
în singurătatea nopţii
şi vânturile aleargă corăbii
împing oameni şi vase
în direcţii abia stăpânite

e cugetul pus în ascultare
sub patrafirul norilor
a marelui rozariu
cu delta
litera ce-l împresoară
trigonometric
în triunghiuri echilaterale

e stela creştină
ce ne îndrumă paşii
peste crestele învolburate

păşim precum Iisus
călcăm pe ape
spre mântuirea ce va fi să fie
încătuşaţi de nesfârşite patimi
şi pocăinţe
nu totdeauna pe măsură

vin valurile
ca îmbrăţişările
ce dragostea dintâi inspiră
şi adună