Poem de Cassian Maria Spiridon

Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon

* * *

când inima-i cu totul între gheţuri
tu îţi reverşi întreaga iubire
peste adunarea de oase îmbrăcate în piele
mă curpinzi cu genele-n lacrimi
ce se revarsă îngăduitoare
dintre pleoape

sub un cer
de îmbătrânite ere
şi sorii în rotire
ne urmăresc privirea

sfâşietoare e clipa
în care dragostea ne-nfăşoară
atât rămâne
din permanenta alergare

printre stânci
între creneluri
eşti precum e Luna
pe cerul verii treierat de stele