Carte eveniment: Maria-Ana Tupan, The Kantian Legacy of Late Modernity. Essays in Aesthetics and Epistemology

RomâniaCitește.ro semnalează apariția cărții:

Maria-Ana Tupan, The Kantian Legacy of Late Modernity. Essays in Aesthetics and Epistemology. Cambridge Scholars Publishing: 2016.

http://www.cambridgescholars.com/the-kantian-legacy-of-late-modernity

Identificarea unor paralelisme între istoria ideilor și discursurile literare ale modernității târzii (termen folosit de Peter Osborne pentru a defini modernismul și postmodernismul ca reacții critice față de modernitatea clasică, a iluminismului) îi îngăduie autoarei să emită ipoteza unei surse comune a lor în epistemologia kantiană. Redefinind conceptele metafizicii la modul analogic, Immanuel Kant a anticipat deconstrucția conceptelor în figuri la Nietzsche sau în ficţiuni la Vaihinger, paralelismul psiho-fizic al lui Wundt, pragmatismul lui William James sau pozitivismul logic al lui Popper. Prin conceptul de durată sau de reprezentare, le-a premers lui Bergson și Husserl. În fine, prin conceptul de schemă ca interfață a domeniilor fenomenal și abstract, reprezentat intuitiv în Prolegomena ca o coastă marină, care, deși separă apa și uscatul, le îngăduie să se întâlnească, Immanuel Kant a deschis calea deconstrucției logicii formale și a epistemologiei contradictoriului corespunzătoare stărilor cuantice suprapuse (lucrul în sine, ca substrat inteligibil, fiind el însuși analog funcției de undă sau matricei de stări cuantice). Opere canonice sau mai puțin commentate ale lui Henry James, Oscar Wilde, R.L. Stevenson, James Joyce, Flann O’Brien, ca și serialul The Matrix, sunt reinterpretate în lumina epistemologiei kantiene.

Prof. dr. Maria-Ana Tupan este afiliată Școlii Doctorale a Universității “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Bursieră Fulbright (1994-5), participantă la proiecte de cercetare internațională, premiată de Uniunea Scriitorilor din România și de reviste literare, autoare a 16 cărți și a numeroase eseuri de epistemologie literară, literatură comparată, studii de gen și culturale, apărute în România, Anglia, SUA, India, Australia, Germania.

“Am avut încredinţarea, încă de când i-am comentat Discursul modernist (Editura Cartea Românească, 2000), că Maria-Ana Tupan este unul dintre acei foarte puţini critici români care deţin atúurile necesare pentru a-şi extinde investigaţiile asupra unor arii în care literatura interferează cu filosofia şi cu ştiinţele. I-am recunoscut mai apoi, cu timpul, urmărindu-i cărţile ulterioare, un interes aparte pentru zone şi teme neexplorate încă, pentru partea mai puţin vizibilă a literaturii sau către „petele albe“ din descrierea acesteia.” (Radu Voinescu)

“Ca o mostră a forării analitice, unind exactităţile cu o minuţiozitate, am zice feminină, pe care o practică cercetătoarea, vom cita cîteva rînduri din aprecierile d-sale asupra condiţiei de „poet postmodern” a lui Ion Barbu: „Jocul secund, mai pur, al poeziei lui Ion Barbu, profund ataşat literaturii franceze (chiar şi Edgar Poe apare în “Veghea lui Roderick Usher” revizuit în spirit mallarmean) este mai curînd inspirat de o estetică sincronă (ideea de sincronizare fiind repudiată, altminteri, de către poet): apelul la artă pură în Parisul de după Primul Război Mondial. Charles Edouard Jeanneret (Le Corbusier) şi Amedee Ozenfant îşi lansau manifestul întoarcerii la principiile ordinii clasice (de aici, probabil, dispreţul lui Ion Barbu pentru sincronismul lovinescian), intitulat «Purismul», în cel de al patrulea număr al revistei L’Esprit Nouveau. […] Cartea Mariei-Ana Tupan, ultradoctă, exprimînd sforţarea neobosită a unei bibliografii a la page, care să umple un gol prezumat cu nelinişte ca fiind permanent, are în subtext o melancolie a cunoaşterii.” (Gheorghe Grigurcu)

“Tupan displays a fine sense of the politico-philosophical traditions that were effective across Europe, of the ways in which France, Germany, as well as England featured in these, and how Romanian Shakespeare came to respond to and absorb them.” (Tupan face dovada unei fine intuiții a tradițiilor politico-filosofice care își exercitau înrâurirea în cuprinsul continentului european, mai ales a prezenței Franței, Germaniei și în special a Angliei și a modului cum au influențat acestea receptarea lui Sakespeare în România.) (Ton Hoenselaars)

The complexity of the approach lies in its peculiarity, especially in the realm of philological studies, as it unites literature to the intricacies of the language of sciences, pointing out the interdependence between art and science in a world becoming more and more indebted to technology and in danger of losing its spirit. All these writers see art as an ordering principle, allowing for the recovery of the individual self, uniting past and present, fiction and reality, everyday existence and imagination.

(Complexitatea abordării constă în caracterul ei particular, în special în cazul studiilor flologice, întrucât pune în relație literatura și esoterismele limbajului științific, relevând interdependența dintre artă și știință într-o lume care devine tot mai dependentă de tehnologie și în pericol de a-și pierde sufletul. Toţi aceşti scriitori văd arta ca pe un principiu ordonator, ce îngăduie reintegrarea eului individual, unind trecutul şi prezentul, ficţiunea şi realitatea, existenţa de zi cu zi şi imaginaţia.) (Iulia Milică)