Lista lui Teşu

O descoperire istorică impresionantă: jertfa evreiască în edificarea Marii Uniri româneşti din 1918 e mult mai mare decât cea cunoscută până acum. Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri româneşti din 1918 a cuprins solemnităţi statale, simpozioane naţionale şi internaţionale, au apărut zeci de lucrări de istorie, literatură şi memorialistică, albume cu fotografii. Au fost elogiaţi martirii căzuţi pe fronturile de luptă din anii 1916‑1918, s‑au dat decoraţii. Ne amintim cu mândrie că în acel sublim moment de istorie, care a fost Războiul pentru Întregire a României, evreimea română a fost alături de majoritatea românească în realizarea unui ideal sfânt românesc. Multe mii de militari evrei au murit şi au fost răniţi în lupte, sutele de medalii acordate de Regele Ferdinand au onorat bravura şi eroismul evreiesc.

Am sărbătorit Centenarul şi la Tel Aviv, unde trăiesc nepoţii şi rudele multora dintre eroii şi martirii evrei care şi‑au vărsat sângele pentru cauza Marii Uniri. Cu acest prilej au fost lansate câteva lucrări axate pe tema participării evreieşti în edificarea României Mari. Era pusă astfel din nou în circulaţie Adevărul asupra problemei evreieşti din România, în lumina textelor religioase şi a statisticii de Wilhelm Filderman – o lucrare extraordinară în care liderul nostru a publicat şi listele militarilor evrei morţi, răniţi, prizonieri şi dispăruţi în luptele din Războiul de Întregire a României 1916‑1918. Filderman a scris lucrarea imediat după război, tipărind‑o în anul 1925. Era important pentru liderul nostru să arate că evreii nu sunt fricoşi, nu s‑au sustras chemării generale de înrolare în armata română şi au luptat vitejeşte cot la cot cu camarazii lor români. El a preluat din Monitorul Oficial numele soldaţilor şi ofiţerilor evrei morţi pe fronturile războiului şi le‑a publicat. O listă cu 882 de nume. 882 de militari evrei martiri ai Războiului de Întregire a României. De atunci şi până astăzi, „Lista lui Filderman” a intrat în istorie. Numai că această listă nu este exactă. Ea cuprinde doar numele militarilor evrei morţi în război publicate de Monitorul Oficial. În realitate, numărul militarilor evrei căzuţi în lupte e mult mai mare. Monitorul Oficial nu a avut cum să înregistreze la vremea respectivă, şi în toiul luptelor, numele tuturor victimelor.

Voi exemplifica: în arhiva neobositului culegător de documente evreieşti dr. Shlomo Leibovici‑Laiş din Israel, am descoperit un document extrem de important. Este vorba de lucrarea Închinare Eroilor Evrei‑Români care şi‑au jertfit viaţa pe altarul Patriei, în războiul pentru întregirea Neamului Românesc de B. Magder, căpitan în rezervă. E un document de mare importanţă istorică, confirmând faptul ştiut că suflarea evreiască a susţinut trup şi suflet lupta românilor întru împlinirea idealului sfânt al poporului român, Unirea, şi în acelaşi timp o dovadă indiscutabilă a marii jertfe de sânge vărsate de evrei – alături de români – pe câmpurile de luptă. Să vedem ce dezvăluie nou acest document şi cine este autorul.

B.Magder, căpitan în rezervă, a fost unul dintre fruntaşii Comunităţii Evreieşti din Bucureşti, unul dintre avocaţii cunoscuţi ai Capitalei, angajat în numeroase acţiuni social‑culturale şi filantropice evreieşti. În ziua de 1 decembrie 1935, relatează B. Magder, erau adunaţi magistraţii şi avocaţii Baroului de Ilfov, în „sala paşilor pierduţi”, în faţa plăcii de marmoră, în care sunt gravate numele magistraţilor şi avocaţilor baroului nostru, eroi din Războiul de Întregire a Neamului. „Se sărbătoreau 20 de ani de la război, se proslăveau toţi eroii noştri şi se releva contribuţia şi jertfa adusă de magistratura şi Baroul românesc pe altarul patriei. Impresionat profund de această solemnitate, mă gândeam că şi eu aş fi putut să fiu unul din acei trecuţi pe placa de marmoră, precum şi colegii mei: Filip Emilian, C. Spiegler Fronda, M. Iacovescu, invalid, H. Sigler, D. Beiner, invalid, S. Kleckner, invalid, Al Straja etc. Dar soarta a hotărât altfel. În acel moment, adaugă B. Magder, mi‑a venit ideea şi obligaţia de a realiza şi pentru camarazii noştri evrei, morţi în Războiul de Întregire, plăci, care să cuprindă numele şi să se eternizeze astfel jertfele lor pentru Ţară şi Tron, urmând a se realiza această ideie în toate oraşele României, iar plăcile de marmoră să fie aşezate în una din principalele instituţiuni de cult din oraşul respectiv.”

În continuare, B. Magder relatează că a început cu realizarea ideii în amintirea camarazilor săi, evrei din Bucureşti, căzuţi în război. Un grup de 50 de evrei bucureşteni i‑au trimis iniţiatorului o scrisoare entuziastă de susţinere. Printre semnatari se aflau: av. Iosef Cohen, preşedintele Comunităţii Spaniole, E. D. Fagure, directorul ziarului Lupta, decorat cu Ordinul Ferdinand; rabinul dr. M. Halevy, ziaristul şi istoricul M. Schwartzfeld; dr. S. Cohl, decorat cu „Coroana României”; scriitorul I. Groper; av. Fery Froimescu, decorat cu „Ordinul Ferdinand”; ing. Herman Perlici, decorat cu „Bărbăţie şi Credinţă”; comerciantul Pascu Pascal, decorat cu „Virtutea Militară”, av. H. Schor, av. Emanoil Gaster, ziaristul I. Cracauer, dr. H. Zuckerman, decorat cu „Coroana României cu spade” etc.

Magder s‑a adresat Societăţii „Cultul Eroilor”, şi av. D. Rădulescu, şeful Contenciosului, i‑a înlesnit să identifice şi să oficializeze listele de eroi evrei. Micu Zentler, preşedintele Comitetului Templului Coral din Bucureşti, şi I.L. Sternbach, preşedintele „Societăţii Sacra”, au răspuns afirmativ apelului lui Magder. Arhitecţii Julius Leoneanu şi I. Bozianu au supravegheat tehnic instalarea primelor plăci de marmoră.

Comparând lista publicată de Filderman din 1925 cu lista publicată zece ani mai târziu de av. B. Magder, în 1935, am avut marea surpriză de a descoperi 191 de nume de soldaţi, ofiţeri şi medici militari evrei morţi pe fronturile războiului nemenţionaţi de Filderman. Trebuie subliniat că „Lista lui Magder” se referă doar la evreimea bucureşteană.

Cunoscând faptul că după Primul Război Mondial, din iniţiativa Ministerului de Război al României, a primăriilor din ţară, a Societăţii „Mormintele eroilor căzuţi în război” şi a organizaţiilor pentru eternizarea martirilor Războiului de Întregire, în sute de localităţi româneşti au fost înălţate monumente cu plăci de marmoră cu înscrisul numelor celor căzuţi în lupte, am cercetat câteva din ele. Asemenea plăci de marmoră cu nume de martiri evrei căzuţi în luptele pentru înfăptuirea idealului sfânt de unire a ţării pot fi, şi astăzi, văzute în multe sinagogi. Din nou o mare surpriză: între numele de martiri creştini există scrijelite în marmoră numeroase nume de evrei, care, adăugate celor cunoscute, aproape că dublează procentul jertfei evreieşti, aşa cum era cunoscut din „Lista lui Filderman”.

Sursele cele mai relevante sunt matzeivot‑urile (pietrele de mormânt) din cimitirele evreieşti, monumentele înălţate de primăriile diferitelor oraşe şi broşurile documentare publicate de‑a lungul timpului. Sutele de cimitire evreieşti din toată România sunt pline de morminte ale soldaţilor evrei căzuţi în lupte. Multe nume de pe pietrele de mormânt sunt deja şterse, dar în câteva cimitire pe care le‑am vizitat, am notat zeci şi zeci de nume de martiri evrei, nume care nu se regăsesc în „Lista lui Filderman”. Lucru ce se repetă şi în cazul monumentelor înălţate în zeci de oraşe din ţară. De pildă (nu dau numele soldaţilor morţi, ci doar numărul lor), pe placa Monumentului Eroilor căzuţi în Războiul pentru România Mare, ridicat de Primăria oraşului Galaţi, la 5 iunie 1924, sunt înscrise sute de martiri, între aceştia şi 110 nume de militari martiri evrei, 110 soldaţi şi ofiţeri evrei aparţinând Regimentului 11 Siret, Regimentul 7 Vânători, Regimentul 51 Infanterie şi din alte diverse unităţi ale Armatei Române, căzuţi în lupte, care nu figurează în „Lista lui Filderman”.

Am numărat 33 de nume de soldaţi evrei morţi înscrişi pe placa Monumentului din Târgul Bereşti (Piatra Neamţ) şi alte câteva zeci de nume în cimitirele din Iaşi, Ploieşti şi Bacău, de negăsit printre cele 882 de nume ale „Listei lui Filderman”. Dacă voi continua cercetarea, cu siguranţă că se vor aduna încă alte câteva sute de nume de soldaţi martiri ai obştei evreieşti. Procentul militarilor evrei căzuţi în lupte, proporţional cu numărul evreilor mobilizaţi în Armata Română creşte considerabil. Trebuie să povestim despre curajul şi eroismul lor. Martirajul evreiesc trebuie să fie cunoscut de evrei şi de români.

■ Scriitor, publicist, editor

Teşu Solomovici

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest