Multe şi variate au fost manifestările care au marcat în Israel sărbătoarea celor 74 de ani de existenţă. Voi relata despre „Magnifico” – manifestarea care s‑a desfăşurat în româneşte, la Casa Scriitorilor „Shaul Cernihovschi” din Tel Aviv. Iniţiatorii evenimentului, Fundaţia Centrul Cultural Israeliano‑Român şi Uniunea Scriitorilor şi Oamenilor de Cultură Israelieni de origine română (USILR, preşedinte – Teşu Solomovici, vicepreşedinte – Etgard Bitel, secretar general – Teodor Toivi), au invitat cu acest prilej câteva personalităţi ale vieţii literare, ştiinţifice şi social‑economice din România şi Israel, şi au decernat Premiile „Omul anului” şi „Cartea anului”. Un gest de recunoaştere pentru oamenii scrisului în limba română, performanţi în activităţi umanistice, ştiinţifice şi sociale.
Manifestarea a început cu stângul şi s‑a încheiat… „Magnifico”. Să mă explic. Invitaţii din România au sosit în seara lui Yom Ha‑Atzmaut (Ziua Independenţei). O vreme ei au fost blocaţi la ieşirea din Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. Circulaţia fusese oprită de forţele de securitate şi ale Poliţiei israeliene. Nimeni nu ştia ce se întâmplase. Umblau vorbe despre un atentat sinucigaş cu bombă. După vreo două ore de blocaj, am reuşit să ajung la aeroport şi să‑i recuperez pe oaspeţii români: acad. Irinel Popescu, actorul Horaţiu Mălăele, scriitoarea Aura Christi, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu, prof. univ. dr. Verginia Vedinaş, actriţa şi scriitoarea Claudia Motea. Janina Ilie (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România) şi av. Radu Cătălin Dancu sosiseră cu o zi înainte. Ajunşi la hotel, ne‑am lipit de televizor, care transmitea non‑stop despre atentatul care, într‑adevăr, avusese loc, dar nu la Aeroportul Ben Gurion, ci în colonia religioasă El‑Ad din Iehuda şi Şomron (Cisiordania). Doi terorişti palestinieni, în vârstă de 19 şi 20 de ani, înarmaţi cu drugi de fier, au ucis trei trecători paşnici şi au rănit alte şapte persoane, pe străzile localităţii. Faptul că atentatorii nu fuseseră încă prinşi sporea îngrijorarea. Israel s‑a obişnuit să continue viaţa şi în asemenea condiţii. Niciunul din oaspeţii români n‑a renunţat la excursiile la Sfântul Mormânt, la Biserica Naşterii din Betleem, la Nazaret, la lacul Tiberiada (Kineret) şi la Muzeul Holocaustului „Yad Vashem” de la Ierusalim.
În data de 8 mai 2022 Casa Scriitorilor din Tel Aviv era plină. Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Ebraici din Israel, Zvica Nir, i‑a salutat pe oaspeţii români şi pe cei prezenţi în sală. A vorbit,
bineînţeles, în ebraică, rostind şi câteva cuvinte în româneşte. Zvica Nir s‑a născut la Cluj, în urmă cu 75 de ani, şi a emigrat, pe când era copil, în Israel.
Manifestarea a început cu un medalion teatral‑muzical cu concursul artiştilor Claudia Motea (România), Sandra Sade, actriţă a Teatrului Naţional „Habima” din Tel Aviv, Ilan Shany şi cântăreţul şi compozitorul Shlomo Josefsohn. Claudia Motea a vorbit despre spectacolul „Brâncuşi, mon amour”, o comedie scrisă de ea, în care interpretează nouă femei care l‑au adorat pe genialul sculptor român. Marea actriţă a scenei ebraice Sandra Sade a recitat faimosul poem Leoaica tânără, iubirea de Nichita Stănescu; iar Shlomo Josefsohn, în premieră, a interpretat cântecul „Nu pot uita”, pe versuri de Nichita Stănescu.
Premiaţii anului 2021, „Omul anului” şi „Cartea anului”, sunt personalităţi cunoscute. Oamenii scrisului şi‑au lansat recentele lor cărţi. Oamenii de ştiinţă şi cei din mediul social‑economic au vorbit despre realizările lor. Academicianul Irinel Popescu a transmis şi mesajul acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, iar Edgard Bitel a citit mesajele criticului literar Daniel‑Cristea Enache (România) şi scriitorului Ovidiu Constantin Cornilă (Spania), care, din păcate, n‑au fost prezenţi la ceremonia înmânării premiilor.
Oaspeţii din România, acad. Irinel Popescu, Aura Christi, Horaţiu Mălăele, Sorin Roşca Stănescu, prof. univ. dr. Verginia Vedinaş, dr. Janina Ilie şi Claudia Motea au fost distinşi cu Diploma de Excelenţă „Omul anului” şi li s‑a acordat Medalia „Shalom”.
Scriitoarea Aura Christi a recitat şi a emoţionat cu psalmii citiţi din romanul în versuri Ostrovul Învierii. Poezie au recitat şi poeţii israelieni de limbă română Bianca Marcovici (distinsă cu Premiul „Benjamin Fundoianu) şi Emilia Ataba şi Relly Schwartzberg (distinsă cu Premiul „Ilarie Voronca”).
Cu Premiul „Mihail Sebastian” pentru proză au fost distinşi Madeleine Davidsohn, Ada Shaulov‑Engelberg şi Sergiu Brandea. Premiul „Wilhelm Filderman” i‑a revenit lui Samuel Iszac, director general al Fundaţiei „Caritatea”, Richard Armonn, dr. Lucian‑Zeev Herşcovici, Emanuael Bălan (România), Saul Leizer şi Marius Herşcu; Premiul „Ion Pribeagu” a fost acordat lui Alexandru Andy, Andy Ceauşu şi Marcel Lupu. Premiul „F. Brunea‑Fox pentru jurnalistică i‑a onorat pe romancierul şi jurnalistul Teodor Toivi, din Haifa şi Jack Chivu, din Canada, iar Premiul „Sebastian Costin” pentru traducere le‑a fost înmânat lui Adina Rosenkranz‑Herşcovici şi Edgard Bitel.
Pentru prima oară a fost decernat Premiul „Shalom” pentru activităţi benefice comunitare şi dezvoltarea bunelor relaţii româno‑israeliene doamnei Janina Ilie, preşedinta Fundaţiei „Or” din România.
Premiul „Lazăr Şeineanu” pentru promovarea limbii române în Israel a fost decernat dr. Carmen Dimitriu (Lectoratul de limba română de la Universitatea din Tel Aviv), iar Premiul „Marcel Iancu” a onorat pictura artistului plastic Bruno Herşcovici.
Premiul „Ovid S. Crohmălniceanu” a fost conferit lui Teşu Solomovici pentru volumele: O istorie altfel a Evreilor din România, Mareşalul, Hitler şi Evreii, publicate de Editura Academiei Române, şi recentul Dicţionar neconvenţional al scriitorilor şi publiciştilor evrei din România, Israel şi de pretutindeni.
Au fost multe momente emoţionante. În mod special voi aminti de lansarea cărţii Urmăritori şi urmăriţi de Sorin Roşca Stănescu. Autorul a ţinut ca această carte, care încă nu a ajuns în vitrinele librăriilor din România, să o lanseze în Israel. „Iertare, Popor Ales, a spus cunoscutul jurnalist român. Spre mijlocul secolului trecut, o crimă colectivă cumplită a lovit Poporul lui Israel. Holocaustul nu poate fi niciodată uitat. Dar poate fi vreodată iertat? Crimele colective nu sunt iertate! Dar cele individuale? Crimele Holocaustului au fost săvârşite prin acţiune, prin inacţiune sau prin pasivitate. Rudele mele cele mai apropiate au luat parte la activitatea unor organizaţii antisemite şi, deci, sunt şi ele responsabile de Holocaust. În numele morţilor mei le cer iertare morţilor lui Israel! Şi în nume propriu cer iertare că am aflat de faptele descrise în această carte atât de târziu…”.
Sunt cuvintele imprimate pe contracorperta noii sale cărţi, lansată la Tel Aviv. În continuare, Sorin Roşca Stănescu a explicat interesul stârnit de această lucrare, realizată în baza a mii de documente obţinute de la CNSAS. E o carte unică în felul ei. „În esenţă, explic şi demonstrez cum biografii extrem de controversate, unele chiar scandaloase, ale membrilor familiei mele, au făcut obiectul unor investigaţii temeinice şi constante desfăşurate de‑a lungul deceniilor de Siguranţa Statului şi apoi de Securitate, până la decesul, rând pe rând, al fiecăruia dintre ei. Cu excepţia mea, care încă mai respir pe acest pământ… Iertare şi mulţumesc, Israel!”
Spuneam că această manifestare românească, la peste 2000 km depărtare de ţara limbii române, s‑a încheiat magnific. Vreme de o oră am ascultat şi am aplaudat de mă dor palmele „Câte‑n lună şi în stele/ Cu Horaţiu Mălăele”. Magnifico!
■ Scriitor, publicist
Teșu Solomovici
