Un scriitor valoros mi-a pus de curând o întrebare, căreia nu i-am găsit un răspuns satisfăcător. Noi criticăm, negăm perioada 1944-1989, dar ce a rămas bun? Dacă spui – nimic, spui un neadevăr, pentru că negi istoria. Deci, a rămas ceva. După distrugerea unui sistem capitalist abia înfiripat, cu multe neajunsuri, România fiind la coada Europei moderne sub aspectul asigurărilor sociale, medicale, cu o corupţie mai puţin vizibilă faţă de cea de acum, regimul pecerist a trecut la distrugerea burgheziei, a intelectualităţii, a micii producţii, a proprietăţii private şi a realizat o industrializare forţată, o agricultură centralizată, un sistem politic birocrat şi represiv.
După 1989, incapabilul Petre Roman a declarat industria română „o grămadă de fier vechi”, iar bunul Ion Iliescu, unul dintre marii oportunişti ai istoriei moderne a lăsat lucrurile să meargă de la sine – s-a furat ca în codru din averea
statului, au apărut capitaliştii din furtişaguri incomensurabile, pluripartitismul s-a dovedit şi el incapabil de coerenţă, noi nu am luat exemplul Chinei, iar occidentalii au venit cu regulile lor înglobându-ne în sfera lor de afaceri, dar şi în sfera lor militară. Cine sunt duşmanii ţării, astăzi? Nimeni. Nimeni? Corupţia, evaziunea fiscală sunt marii duşmani. În aceeaşi situaţie se află şi alte ţări care au sărit de la socialism la capitalism. Eu nu aduc nici un elogiu socialismului stalinist, dejist, ceauşist. Dar nu văd un progres, ci un regres în cultură şi în educaţie, în asistenţa socială şi în învăţământ. Aspectul oraşelor ţării este, desigur, altul. Modern. Dar pădurile au fost prădate, agricultura este în stare jalnică, importul de produse alimentare, medicamente domină într-o ţară care exporta destul de mult în alte zone ale lumii. Sub aspect moral, desigur, faţă de „educaţia socialistă” există mari schimbări. Dar nu în bine. Munca nu este la mare cinste. Furtul, da. Biserica se află la o cotă de încredere ridicată, dar ce face biserica pentru săraci nu se vede. Numărul boschetarilor, a celor care mor în frig şi foame nu scade, dimpotrivă. În schimb se ridică noi biserici, preoţii o duc bine. Iisus nu a construit nici o biserică. Mila faţă de omul sărac nu se vede. Bolnavii mor din lipsă de medicamente şi de asistenţă. Numărul populaţiei a scăzut prin plecarea a trei milioane de români. Eu nu-l vreau pe Ceaşcă înapoi.
Vreau o justiţie adevărată, o legislaţie coerentă, o poliţie necoruptă, un parlament de oameni deştepţi şi cinstiţi. Aiureli, de unde?
Cunosc un fost director de fabrică ajuns în Parlament după un traseu PSM, PSD, PD, PNL. Are un cap rotund, ochi de vulpe, este bogat şi va lăsa familiei milioane de euro furaţi din avutul statului. Acesta este parlamentarul nostru. Nu ţin cu nici un partid. Majoritatea sunt fie foşti pecerişti, fie feciorii sau fiicele lor. Nu au învăţat decât hoţia. Pare cam negativă imaginea, dar realitatea este şi mai cumplită. Încotro mergem? Spre o criză mondială care va distruge cel mai mult statele cu economie slabă, ca economia României. Unde este producţia românească? Oamenii doresc să muncească. Unde?
De aceea mulţi pleacă. Rămân cei pricepuţi în hoţie şi nespecialiştii. Copiii cunoscuţilor mei au plecat de mult în Vest. Dacă s-ar fi deschis graniţele înainte de 1989 ar fi plecat poate mai puţini, ar fi plecat, desigur, tot cei mai buni specialişti.
Doamne, ce a rămas? Nu ştiu.
