Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană
Nebănuit de aproape
Cum se împlineşte tot ce
era – ieri parcă – imposibil de
împlinit… Valea Chedronului
se arată sufletelor însetate
nebănuit de repede.
Nebănuit de aproape,
pe drumurile tale păşesc
arar şi mă las în voia
simţurilor, fără să clipesc.
Parcă exist de când Troia
era cântată la poalele cetăţii…
Merg încet, pe drumul pe care
poeţii se-ntrebau dacă Ierusalimul
există… Cerul e aproape. Şi, rarefiat,
văzduhul se lasă galeş sculptat
de îngeri teribili. Ancora
inefabilului lăsată în fiecare
prinde putere şi glas: aici, jos,
când m-atinge câte o aripă
distrată de albatros;
alte dăţi aripi nevăzute
creştetul uşor mi-l ating
până simt ceva de tot
straniu alături pulsând, pe
urmă înlăuntru adânc.
În Ţara Canaan, aici, acum,
simt că m-auzi şi mă vezi;
la Zidul Plângerii mă ridici
printre trepte de marmoră,
gânduri, murmure de aezi,
coloane susţinute de-arhangheli
ce cântă stins în oameni-copii,
albatroşi şi ziduri de granit.
„Tot ce nu se putea împlini,
aici s-a împlinit…”
Treptele fericiţilor
E amiază şi drumul
şerpuieşte spre cer,
imitând ritmurile
respiraţiei încete
a aceluiaşi mister.
Înaintez prin mulţime;
respir într-o respirare
incomparabilă cu cea
care îmi revine de
când tresar în sare
mineralele, visând
nopţile, când aici
cerul se confundă
cu tine; uşor, abia,
pe trepte, mă ridici,
în timp ce – surprinsă
de o dulce contrariere –
mă-ntreb: de ce n-aş urca?
Nu e nimeni acolo!
Mă cuprinde o adiere
necunoscută şi urc,
tot urc treptele, poate,
din îndoială. Târziu
paşii se opresc sus ca
într-un abis: acum ştiu.
Din vol. Tornada de graţie,
În lucru
WordPress
Google + 
Facebook