Contemporanul » Poemul lunii » Friedrich Hölderlin tradus de Christian W. Schenk

Friedrich Hölderlin tradus de Christian W. Schenk

Toamna [1]

Legendele s-au dus de pe pământ,
Şi spiritul ce-a fost se va întoarce,
Se-ntorc la oameni cu învăţământ,
Iar noi din firul ei ne toarcem.

Imagini din trecut nu-s părăsite,
Natura le reţine strânse-n fier,
Când vara trece-n toamnă, spre sfârşite,
Duhul plecaţilor se vede-n cer.

În scurtul timp s-au terminat prea multe,
Ţăranul ce în vremi ara cu plugul
Vede în urmă timpul ce se scurge-n
Imagini care întregesc amurgul.

Pământu-mpodobit cu stânci rotunde
E ca un nor care se pierde-n noapte,
Se-arată aurie şi se-ascunde,
Iar împlinirea plină e de şoapte.

Toamna [2]

Natura străluceşte-n înălţime
Unde sfârşeşte ziua-n bucurie,
E anul ce cu poame se aţine
Şi fructele în aur reînvie.

Pământu-ntreg, împodobit şi calm
E încălzit de soarele de vară.
Şi toamna vine şi s-aşază-n psalm
Ca o imagine ce-n aer zboară.

Şi crengile cu murmur şi suspin
Fac schimb cu câmpul şi cu goliciunea
Întregului strălucitor de sensuri plin
Ca o imagine umplând nemărginirea.

La naşterea unui copil

Cum va privi a Cerului Părinte
Cu bucurii copilul care creşte,
Mergând pe pajişti, un vlăstar cuminte,
Cu alţii împreună, hoinăreşte.

Deci bucură-te vieţii date,
Din suflet bun tot suflet bun îţi vine
Şi frumuseţile toate-s redate
De Sfântul Dumnezeu spre bine.

Perspectivă [1]

Când oamenii sunt fericiţi, e datul firii,
Iar cele bune vin de pe câmpie,
Spre a vedea cum pomii cresc, cum înfloririi
Fructele-i rodesc şi creşte-a omenirii omenie.

Munţii-nconjoară câmpul, cerul se ridică
Amurgul, aerul, cărările pe drumuri line
Departe-s câmpuri ce pe ape pică
Şi omul cu-ndrăzneală peste poduri vine.

Memoria sunt omului cuvinte,
Întregi contexte sunt ale lor zile
Pline de viaţă pân’ la binele din minte,
Dar el cunoaşterea şi-o-ntreabă-n sine.

Perspectiva dă omului curajul
Pe care zilnic el o reînnoieşte
Spre a-i fi bine lui şi-a da mirajul
Atenţiei ce nu îmbătrâneşte.

Perspectivă [2]

Zilele-s deschise, luminate de oameni, de imagini,
Când verdele din depărtări se-arată
Chiar înainte, când lumina serii spre amurg se-ntinde,
Şi strălucirea sunetul zilei o înmoaie.
Adesea pare miezul lumii tulbure, închis,
Iar mintea omului plină de îndoială, dezolată,
Magnifica natură-i luminează ziua
Şi mult departe îndoiala-i stă întunecată.

Traducere de Christian W. Schenk
■ Poet, eseist, publicist, traducător şi editor

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest