Poemul lunii

Poeme de Aura Christi

Straste

 

Mă spală de patimi;
de noapte mă spală.
În sângele-mi blând
e lumină. Răscoală

e-n cartea vieţii, citită
în inimi târziu şi în gând.
Licorni, albatroşi se adună
din întunericul sfânt

sub mâna-mi subţire
când plouă şi ninge…
Cine-mi vorbeşte şi
astăzi în sânge?

Cine-mi spune să fiu,
să m-adun din miresme
spre ceva ce presimt
şi tresare-n pricesne?

Şi trece prin trup ca
prin aer cocorii,
mutând spre apus
anii şi norii…

 

Cuminecătura

 

„Sângele lui e foc
care arde”, mi s-a spus;
şi m-am cutremurat,
căci din focul acela
mi-am potolit setea
şi sufletul l-am vindecat.
Dacă nu mai e nimic
altceva de făcut, Doamne,
arde-mă atunci, şoptise
cineva în mine şi dus

a fost în noapte. Iar eu
murmuram: rugăciunea
mea ca tămâia la tine
să urce şi-n toate să se
facă voia ta, precum în cer –
aşa şi în ape, inimă, gând
şi pe pământul ars de sete
până-n rărunchi. Rugăciunea
inimii – ca tămâia – urcând
la tine, sfinţească-se.

– Scrie, scrie ce-ţi spun eu!!
strigă îngerul din toţi bojocii,
prins de o boare. În fiecare om
adus pe linia de plutire
apun şi mă sting, şi renasc,
şi învăţ din nou să ning.
Şi ninge, ah, cum mai ninge!
E zăpada mieilor, parcă…
Cu aripi mânjite de sânge
ninge şi tot ninge în neştire.

– Scrie, scrie tot ce visez
şi îţi cânt în somn, adormitule!
Pe tine te-am ales în prag
de noapte, când ai căzut
pe gânduri şi te-ai poticnit.
Fără pricină te-am ales. Ezitai
între lumi ca celălalt Poet. Ştiai
ca şi el: „Dacă ţi se va azvârli
foc în creier, tu îl vei purta
pe sânge”. Erai pregătit.

 

Caisul din curtea mea

 

– Lumea e rea şi-i pierdută
definitiv, spune un prieten.
– Protestez, strigă din toţi
bojocii săi de un alb copleşitor
caisul înflorit, ce curge, primăvară
de primăvară, din acelaşi nor

şi-şi întoarce duhul după mine
în timp ce merg distrat prin livadă
în marea amiază, când – dacă stai
într-un anumit punct – pare că
umbra de tot te-a părăsit, iar
îngerul păzitor stă să cadă,

brusc, de oboseală şi adoarme
pe umărul tău stâng… Te mişti
ca prin vis, „într-o realitate cu totul
întâmplătoare”, şopteşte cineva;
„E iadul acesta, înţelegi?, e iadul!”
Te bucuri de nişte copii, în mirişti

jucându-se, şi te gândeşti pierdut
la felul în care din acest iad
cineva adună tot ce alcătuieşte
raiul şi-nlăuntrul tău îl aduce
fără pricină, când îngerului i se
face în acelaşi timp: frig şi cald

şi-ntreaga lume pe umerii
lui osoşi şi fragili – fără
să pună întrebări – o aduce.
Nu-l ajută nimeni. Nu-l urmează
nimeni. Teribila-i singurătate e
rană şi liman, blazon sau cruce.

 

O, singurătate

 

O, singurătate – pliu lin
lăsat al destinului, surâs al
îngerilor însoţitori, trimişi
aici, printre noi, drumurile
spre noi înşine să ni le arate
şi să se facă luntre şi punte
spre aceeaşi singurătate.

„O, n-am fost singur destul!” – strigă
Poetul – în acest veac somnambul!
Dacă nu ai pe cine iubi, chiar
acum: iubeşte această piatră
îndrăgostită subit în secunda
sub pasul tău curbată:
extatică, idolatră.

O, n-am fost de tot, până
la capăt, în toate; oho, cunosc
aceste istorii despre sfârşit!
Când totul e rotunjit, terminat,
neînceput – ceva definitiv
şi neînţeles se înfiripă, deci
se hrăneşte din legendă sau mit.

O, am murit de tot, chiar de tot,
de prea multe ori, parcă…, pentru
ca şi paşii mei şovăitori să nu mai
asculte felul în care drumul curge
şi curg albatroşii, şi ninge ninsoarea,
când sângele tău tace şi spune, tot
spune poveştile tale, demiurge.

 

Numele

 

Mâna mea se-ntinde
spre tine înainte
de a-ţi pronunţa numele
gura mea; mâna mea
contradictorie, cuminte…

Piciorul meu îţi ştie
drumurile, fiinţa – glasul
ori de câte ori se apropie
seara, şoapta, ceasul…

Ochiul meu îţi cunoaşte
silueta înaltă şi dreaptă,
deşi nu te-a văzut măcar
o secundă vreodată.

Inima mea presimte
când te regăseşti adânc,
acasă, în bezna-i dulce,
unde râd şi tac, şi plâng

când fiinţa-mi toată e
întoarsă, brusc, spre tine;
şi noaptea ta, şi glasul tău, şi
tăcerea ta le recunosc în oricine.

 

Numărul 11.11

 

Şi iarăşi nevoia de tine
spre mine însămi încet,
definitiv, mă întoarce.
E linişte-n lucruri şi arbori,
în roze, în numărul maestru –
11.11 – şi în cea mai frumoasă
dintre frumoasele Parce.

Prietena mea – Artemis –
mă însoţeşte, mă-ndeamnă
când te aştept, te presimt
şi te recunosc; recunosc şi acel
subtil freamăt în pădurea
de simţuri care-mi revine
şi care, oho, nu mă mint

decât rar şi mă fac şi mai
atentă decât pot fi eu atentă
când rămân cu mine şi
cu încă ceva aşteptat şi iubit,
al cărui chip e veşnic învăluit
în surâsul dimineţilor, iscate
din aceleaşi pajişti de mentă.
 

Sfântul Gheorghe

 

Lupta părea că se apropie de sfârşit.
Se lăsase tăcerea în toate cele
şi ceva ce semăna cu o aşteptare
în nopţile şi-n gândurile cele mai grele.

Balaurul zăcea la picioarele tale;
nu mai era nimic de făcut sau aşa
părea, fericitule. Stăteai drept, ca în
dimineţile licornului, în aceeaşi şa

din piele, încrustată cu diamante şi
cu aur. Totul e şi acum în aşteptare:
mintea limpede, mâinile de-a lungul
trupului uitate şi umbra tăiată în zare

de ceva nedesluşit: un albatros sau
o acvilă, un guşter sau un gând
târziu, lăsat peste lume ca victoria
unui uriaş din cale afară de blând,

învins de roze şi vânt, de răsăritul
învolburat şi iarba culcată la pământ
peste vise, morminte şi patimi, preot
în zale, călugăr alb, pribeagule sfânt…

 

Din vol. Tornada de graţie, în lucru
■ Poet, romancier, eseist şi editor

Total 3 Votes
0

Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983.

Cărţi de poezie: De partea cealaltă a umbrei, 1993; Împotriva Mea, 1995; Ceremonia Orbirii, 1996; Valea Regilor, 1996; Nu mă atinge, antologie, 1997, 1999; Ultimul zid, 1999; Crini Imperiali, antologie, 1999; Elegii Nordice, 2002; Cartea ademenirii, antologie, 2003; Ochiul devorator, antologie, 2004; Grădini austere, 2010; Sfera frigului, 2011; Tragicul visător, antologie (2013)

Cărţi de eseuri: Fragmente de fiinţă, 1998; Labirintul exilului, 2000, 2005; Celălalt versant, 2005; Religia viului, 2007; Trei mii de semne, 2007; Exerciţii de destin, 2007; Foamea de a fi, 2010; Nietzsche şi Marea Amiază, 2011; Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei (2013)

Roman: tetralogia Vulturi de noapte: Sculptorul, vol. I, 2001, 2004; Noaptea străinului, vol. II, 2004; Marile jocuri, vol. III, 2006; Zăpada mieilor, vol. IV, 2007; Casa din întuneric, 2008; Cercul sălbatic, 2010

Albume de fotografii comentate: Europa acasă (2010); Planeta Israel (2010); Uriaşul Gorduz (2011)

Traduceri: Anna Ahmatova, Poezie și destin (2001)

Cărți în format electronic (eBook):

Seria de autor Aura Christi, lansată de www.librariapentrutoti.ro și Editura Ideea Europeană: Tragicul visător, poeme (1993 – 2013), antologie (2013); Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței, eseu (2013); Mitul viului, eseuri (2013); Cercul sălbatic, roman (2013), Casa din întuneric, roman (2013); Trei mii de semne, jurnal de scriitor (2014)

La prestigioase edituri din străinătate i-au fost publicate volumele de poeme Geflüster/Şoptirea, antologie bilingvă, traducere în germană de Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, 1994 (Germania), Elegien aus der Kälte/ Sfera frigului, traducere de Edith Konradt, Pop Verlag, 2008 (Germania), Arkitektura e natës/ Arhitectura nopţii, antologie, traducere în albaneză de Kopi Kyçyku, 2008 (Albania).

A publicat, cu titlul Banchetul de litere, o carte de dialoguri cu personalităţi de seamă ale culturii române. A alcătuit şi a îngrijit numeroase ediţii ca, bunăoară, Romanul Românesc în Colocvii (2001), Breban · 70 (2004), Şocul crizei (2011), Sub semnul Ideii Europene (2011), București în șapte mii de semne (2013) etc.

Premii literare: Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, 1993; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România şi al Editurii Vinea, 1997; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998; Premiul pentru poezie „Ion Şiugariu”, 1999; Premiul pentru roman al revistei Tomis şi al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, Sculptorul, 2001; Premiul pentru poezie al revistei Antares, 2003; Premiul pentru roman al revistei Convorbiri literare, Noaptea străinului, 2004; Premiul „Autorul anului”, decernat de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România, 2007; Premiul pentru roman al revistei Poesis, Casa din întuneric, 2008; Premiul „Opera Omnia pentru poezie” acordat în cadrul Festivalului româno-canadian „Roland Gasparic”, 2009

Poemele sale au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Belgia, Italia, Suedia, Federaţia Rusă, SUA, Bulgaria, Albania. Este redactor-şef al revistei Contemporanul. În 2003, înfiinţează – împreună cu Andrei Potlog, editorul şi fratele Aurei Christi – Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi Editura Ideea Europeană; este unul dintre iniţiatorii Asociaţiei EuroPress şi al Editurii EuroPress – instituţii de un real prestigiu naţional, care au menţinut în peisajul literar revista Contemporanul. (2003 – 2010) Este unul dintre fondatorii Asociaţiei Contemporanul. (2010)

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al PEN Clubului Român și al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

Mai multe informații: http://aurachristi.ro/

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button