Din ultimul număr:
Contemporanul » Poemul lunii » Friedrich Schiller (1759-1805). Odă bucuriei

Friedrich Schiller (1759-1805). Odă bucuriei

Bucurie, stea divină
Fiică tu din Elizeu,
Noi intrăm beţi de lumină
Pe cerescu-ţi sfânt traseu.
Farmecele îmbinară
Tot ce moda a stricat;
Fraţi vor fi oamenii iară
Unde aripa ţi-a stat.

Cor:

Fiţi cuprinşi voi milioane
De sărutul lumii-ntregi!
Fraţi – deasupra sub coroane
Un părinte stă de veci.

Cui i-a sorocit norocul
Un prieten de-a avea,
Cu iubire prinde-şi jocul
În a bucuriei stea!
Da – oricine doar un suflet
Al său este pe pământ!
Cine nu scoate un sunet
Plece din ăst legământ.

Cor:

Cine cântă pe-acest ton,
Laude simpatia-n cele
Ce s-or duce înspre stele
Unde stă Domnul pe tron.
Fiinţele beau bucurie
Din al naturii dulce sân;
Tot ce-i bun, plin de mărire
Va urma rostul bătrân.
Ne-a dat sărutări şi viţă,
Un prieten caduceu;
Viermelui i-a dat fiinţă,
Heruvim lui Dumnezeu.

Cor:

Cădeţi jos voi milioane?
Nu simţiţi Domnul în cer?
Caută-l în celeste stane!
El acolo stă lejer.

Bucuria este pana
Pe întinsul jovial.
Bucuria-nvârte roata
Ceasului sfânt mondial.
Scoate flori din muguri blânde,
Soare de pe firmament,
Şi învârte roţi crescânde
Văzului eminament.

Cor:

Bucuroşi zburaţi spre soare
Prin frumoase planuri noi,
Mergeţi fraţi a voastră cale
Fericiţi ca sfinţi eroi.

În oglinda înfocată
El zâmbeşte, sfidător
Înspre valea invocată
Celui care-i răbdător.
Sus pe-a soarelui credinţă
Se ivesc flamuri zburând
Pe sicrie de căinţă
Stând cu îngerii la rând.

Cor:

Înduraţi voi milioane!
Înduraţi pentru ce-i bun!
Sus, deasupra-n diafane
Ceruri stă un sfânt tribun.

Zeii nu primesc răsplată;
E frumos să fiţi ca ei.
Veniţi voi săraci deodată,
Bucuria-i cu temei.
Fie urile uitate,
Inamicului iertat:
Lacrimilor duritate
Nu vă ducă spre păcat.

Cor:

Datoriile-s distruse!
Toată lumea s-a împăcat!
Fraţi – precum ce Domnul spuse
Judecă ce-aţi judecat.

Bucuria curge-n cupe,
Din al strugurilor must,
Beţi voi canibali cu sute
Eroismul plin de gust –

Fraţilor, zburaţi spre stele
Cât pocalu-i încă plin,
Lăsaţi vinul către ele
Să se urce pe deplin.

Cor:

Fiindcă cerul imnul cerne,
Serafimul lăudând,
Cu pocalul plin aşterne
Fericirea-n sus zburând!

Curaj vrednic, poveri grele,
Ajutor, unde-i de plâns
Veşnicia jură-n ele
Adevărul pur pătruns
Peste scaune regale –
Fraţilor, cu sânge bun –
Meritele, coroanele;
Cad minciunilor din sân!

Cor:

Strângeţi-vă cercul sacru,
Şi Juraţi pe acest vin,
Fiţi fideli acestui lucru,
Jurământului divin.

Traducere din limba germană de Christian W. Schenk

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest