Boris Marian, Aniversări: Amos Oz • 75 de ani

Născut la Ierusalim, la 4 mai 1939, Amos Oz este cel mai important prozator israelian, candidat de mai multe ori la Premiul Nobel. Părinţii erau originari din Rusia şi Polonia. La vârsta de 15 ani, după ce îşi schimbă numele din Klausner în Oz, se stabileşte în kibutzul Hulda, în urma unei tragedii în familie. A absolvit Universitatea Ebraică din Ierusalim, apoi a revenit în kibutz. În 1986 s-⁠a mutat cu familia în oraşul Arad, pe ţărmul .Mării Moarte. În 1965 îi apare prima carte – „Acolo unde urlă şacalii”, apoi „Altundeva, poate”. A participat la războaiele din 1967 şi 1973. Un roman de succes a fost „Soţul meu, Michel” ( 1968), după care urmează un şir de romane, pentru care a fost distins cu premii – Femina Etranger, Premiul Păcii ( Germania), Israel, Ovidius ( România), Catalonia, Cavour, Heine, Kafka, ş.a.

Majoritatea cărţilor sale au fost traduse în numeroase limbi, inclusiv în română, la Ed. Humanitas. Cel mai recent este o antologie de povestiri, „Între prieteni” la Ed. Humanitas. Este o oglindă a vieţii din kibutz în anii ’60-’⁠70, sunt tratate relaţiile dintre membrii kibutzului, dintre bărbaţi şi femei, copii şi părinţi, prieteni, duşmani, într-⁠o manieră cât se poate de realistă, sinceră, fără menajamente. Limbajul este limpede, accesibil, scriitorul şi-⁠a cizelat cu fiecare carte stilul spre o apropiere cât mai directă de realitate şi de virtualul cititor. Traducerea se datorează Marlenei Braester, care merită elogii. Are o bibliografie impresionantă de cărţi în mai toate genurile. Se consideră un urmaş al lui Bialik şi Agnon. A beneficiat de numeroase premii şi titluri de Doctor Honoris Cauza, inclusiv din partea Universităţii Bucureşti.

Remarcabil şi cu impact în opinia mondială este eseul „Cum să lecuieşti un fanatic”, scris de pe poziţiile unui om care caută soluţii în afara zgomotului de arme. Din păcate, vocea raţiunii, în condiţiile exacerbării fanatismului pe care Oz încearcă să-⁠l „îmblânzească”, nu se mai face auzită. Concluzia este iluzorie – să-⁠L aşteptăm pe Mesia să ne spună dacă a mai fost aici sau nu.