Istorie – Documente – Politică

Avataruri ale oraşului nocturn

Un nou conţinut

 

Odată cu intrarea noastră în istorie, imaginarul a hrănit şi diversificat teama de noapte, frica de întuneric, de tot ceea ce este ascuns şi poate fi dezvăluit pe neaşteptate. Tăinuitele creaturi milenare din imaginarul nostru, care au hrănit şi modelat civilizaţii şi credinţe, vor lăsa locul, într‑un final, noilor opţiuni de colonizare a timpului nopţii, pe măsură ce tehnologia a devenit folositoare în îmblânzirea deplină a întunericului. Oraşul a fost instrumentul de remodelare nocturnă a etologiei, preocupărilor, imaginarului, credinţelor noastre.

Îmblânzirea nopţii prin mijlocirea oraşului, dialogul cu resorturile ei intime, care ne‑au modelat umanitatea şi fiecare formă de civilizaţie, este o prezenţă recentă. Povestea oraşului nocturn reprezintă şi o nesfârşită confruntare dintre dorinţele comportamentului ascuns, şi iubitor de întuneric (lumea criminalilor, hoţilor, inadaptaţilor sociali, adică tot ceea ce diurnul încearcă să vindece), şi prelungirea unor preocupări cotidiene, pentru care diurnul nu mai oferă suficient timp. Aici ne referim la unele profesii, legate inclusiv de industria loisirului.

Dincolo de prelungirea zilei în noapte, cu oraşe luminate şi mulţimi colorate şi atrăgător de zgomotoase (teamă colectivă de tăcerea sublimată a întunericului?), consumatoare de diferit, se păstrează sentimentul ascuns de a explora dorinţe pe care diurnul nu le permite pe de‑antregul sau doreşte să le ştie uitate. Noaptea oferă un misterios sentiment de nesiguranţă ascuns în etologia noastră îndepărtată, iar această relaţie dintre mister şi temeri nu a putut fi îndepărtată pe de‑antregul.

Într‑un alt sens al istoriei, Noaptea a prilejuit crearea de avataruri folositoare pentru aceia care sperau să(se) cunoască, să (re)devină, să(se) schimbe, să(se) împlinească, să(se) distrugă, luându‑şi timpul nopţii drept aliat. Într‑un alt sens al istoriei este ştiut că revoluţiile se fac ziua, iar loviturile de stat, iubitoare de tiranii, sunt preferatele nopţii.

Oraşul ne‑a scos din mitologie şi folclor însă sufletele nopţii rămân prezenţe foarte active, cu prelungiri în literatura sau industria cinematografică contemporană. Demonii iubitori de întuneric, vampirismul, licantropismul, până la răufăcătorii de tot felul, sunt teme predilecte ale consumului cultural actual.

Revenind la tema noastră, omul a încercat să învingă întunericul şi să reducă perioada acestuia din timpul trăit. Oraşul a diversificat tehnologia într‑atât încât, pentru ultima sută de ani, timpul nopţii a cedat o bună parte din orele sale de început. Omul a împins timpul zilei, târziu, în noapte, fapt ce a determinat, la prima vedere, extinderea programului de lucru sau de divertisment. Chiar s‑au dezvoltat şi unele profesii nocturne, iar unii dintre semenii noştri au convingerea că cel mai bine pot lucra în timpul nopţii.

În ultimele generaţii, omul a dat nopţii un nou conţinut. Divertismentul şi activităţile nocturne sunt diferite ca impact emoţional faţă de ceea ce este programat să se întâmple în timpul zilei. Sistemul nervos îşi dublează activitatea în timpul nopţii, o moştenire din vremuri străvechi, când acuitatea reflexelor era primordială pentru supravieţuire. Acum distribuim aceste reflexe pentru a explora rafinarea senzitivului. Toate aceste schimbări sunt datorate vieţii urbane.

Timpul odihnei reprezintă însă un factor important în evoluţia umană. De zeci de mii de ani, omul şi‑a împărţit viaţa în zone de timp echilibrate, privind ziua şi noaptea, între viaţa activă şi repaus. Astfel, şi organismul nostru este calibrat să se dezvolte în acest echilibru. Diminuarea nopţii pentru o perioadă îndelungată de timp determină creşterea riscurilor de îmbolnăvire fizică, dar şi de alterare psihică. Cel mai adesea recuperarea este foarte dificilă.

Pe viitor, omul va tinde să controleze această balanţă a timpului şi se va adapta nopţii şi zilei, în funcţie de necesităţile impuse de profesie sau de societatea în care va trăi. Şi va fi creată tehnologia care îl va ajuta la această adaptare.

 

Alternanţa diurn‑nocturn

 

Trăim în prezent într‑o lume din ce în ce mai artificială. Electricitatea şi sistemele moderne de iluminat ne permit să continuăm activităţile noastre atât ziua, cât şi noaptea, fără a fi „sclavii” luminii solare, putând a călători până la antipozi în câteva ore, ceea ce era imposibil şi de negândit la începutul secolului trecut.

Or, fiinţa umană (ca şi majoritatea animalelor) are un „ceas intern, un ceas biologic” ajustat ritmului zilei şi nopţii, creierul uman având capacitatea alternanţei stărilor de conştienţă.

Şi totuşi ceasul biologic nu va exista pentru totdeauna ca fiind absolut, oamenii vor putea opri acest mecanism biologic folosind tehnologii în viitorul apropiat.

Comportamentul nocturn al organismelor este un comportament caracterizat prin activitate în timpul nopţii (latină, nocturnus, franceză, nocturn/e). Dar un stil de viaţă nocturn poate fi rezultatul anumitor tipuri de muncă sau cariere, o viaţă socială activă, după cum poate fi un simptom al unor boli. Mediul urban creează însă premizele unui univers în care totul se află într‑o continuă stare de zi.

Munca în schimburi are un caracter potenţial „nociv”, „penibil” sau „deosebit”, iar identificarea acestui tip de riscuri care contribuie la eventuale fenomene de inadaptare /dezadaptare în raport cu exigenţele muncii în schimburi alternante (şi mai ales în schimbul de noapte). Fiziologic, caracteristic muncii în schimburi alternante este neconcordanţa dintre ritmurile biologice şi cele impuse de orarele alternante, deci între perioadele în care organismul este obişnuit să fie activ şi activat şi cele impuse de programul de lucru.

Apare o inerentă raportare la cel mai pur ceas biologic: ritmul circadian ce constă din modificări ciclice, de‑a lungul a 24 de ore, ale unor parametri biochimici, fiziologici, psihofiziologici şi de comportament: ciclul veghe‑somn; starea de activare‑dezactivare, temperatura corpului, secreţia hormonală, dispoziţia psihică, performanţa etc.

Antropologic, o provocare ce poate afecta adaptarea individului uman la exigenţele activităţilor desfăşurate după orare alternante (inclusiv de noapte) îl reprezintă multiplicitatea temporalităţilor în care trăieşte acesta, jocul interacţional care le conjugă.

Individul uman trebuie să facă faţă unor constrângeri temporale multiple şi de natură diferită: profesională, familială, socială în general, biologică etc. În acest context, apar conflicte temporale între timpul biologic, timpul psihologic, timpul social şi timpii tehnico‑economici profesionali, între timpul de lucru şi timpul extraprofesional.

În consecinţă ne aflăm cu un pas înaintea opţiunilor de adaptare pe care organismul le poate suporta în timpul nostru istoric. Posibilele modificări ale genotipului uman, ca urmare a factorilor de presiune de a schimba detalii privind alternanţa diurn‑nocturn, se vor manifesta probabil după succesiunea mai multor generaţii şi accelerarea progresului tehnologic.

Revenind, avatarurile oraşului nocturn reprezintă o introducere în formă scurtă a fenomenelor sociale şi culturale ataşate de timpul şi viaţa nopţii, sau inspirate de ea, unele având origini primordiale, cele mai cunoscute fiind hrănite de timpul istoric al vieţii urbane. Patrimoniul este dificil de găsit şi cu atât mai mult de circumstanţiat temelor legate de timpul nopţii. Alături de piesele oferite de Muzeul Municipiului Bucureşti, această poveste despre nopţi urbane aduce în faţa publicului o serie de piese din colecţiile didactice ale Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” şi Institutului de Antropologie Francisc Rainer‑Academia Română, unele fiind expuse public în premieră.

Ceea ce vom explora împreună, cu acest prilej, este şi va rămâne un şantier deschis pentru toţi cei interesaţi să studieze, să cerceteze istoria nocturnă şi cotidianul trăit cu fiecare noapte, în interiorul generaţiilor.

■ Scriitor, istoric, publicist şi editor

Adrian Majuru

Total 1 Votes
0

Adrian Majuru

Adrian Majuru, istoric, eseist, scriitor și editor roman. S-a născut la București, în data de 19 decembrie 1968. Absolvent al Liceului „Zoia Komsodemianskaya” (astăzi Colegiul Național Școala Centrală, 1989) și al Facultății de Istorie a Universității București. (1997) Debut editorial cu volumul Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania, 2003). De atunci au urmat peste 20 de volume științifice publicate la Editurile Paralela 45, Oscar Print, Compania, ICR, Frank&Time (Germania), 55Tirana (Albania), Adevărul Holding și Corint. Colaborări la revistele Observator Cultural, Adevărul Literar și Artistic, Time Out București, Aldine (România Liberă), Plural și Cultura (ICR), Magazin istoric, Istorie și Civilizație și Contemporanul, precu și la cotidiene de prestigiu: Adevarul, Ziarul Financiar, Capitalul, Jurnalul Național, Cotidianul. A coordonat colecții editoriale la Editura Paralela 45, Vremea și Caligraf, iar în prezent coordonează seriile Antropologie urbană (Oscar Print) și Istorie urbană (Corint) pe latura științifică, precum și colecția de literatură Biblioteca fantastică (Oscar Print). În anul 2012 a înființat revista de Antropologie Urbană, cu apariție semestrială, al cărei redactor șef este. A fost tradus in germană și albaneză. A susținut o serie de conferințe ca organziator (Antropologie Urbană) sau ca invitat (Columbia University, Universitatea Fra S.Noli, Korcea).

Opera:
Lucrări științifice (selectiv): Francisc Iosif Rainer, Biografia unui proiect de viață (1874-1944) (2017); Timpul orașului București (2017); Istoria fizionomiei urbane de la copilărie la senectute (1800-2000), în colaborare cu Elena Olariu; Minovici. O sută de ani de pionierat (1850-1950) (2017); Stadt der Verlockungen – Das vormoderne Bukarest zwischen Orient und Europa (2013); Nëpër Bukureshtin Shqiptar (Bucureştiul albanez), përktheu nga rumanishtja Luan Topciu, traducere din limba română Luan Topciu, „Intelligenda” collection, Shtëpia botuese „55” (2010); Copilăria la români (1850-1950) (2006); Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă (2003)

Beletristică: Șapte variațiuni pentru flautul fermecat. Cvartet bine temperat (2011); Legenda Khazară (2007); Destinul din oglindă (2005, 2017)

Publicistică: Destin valah (2009)

Premii și distincții: Premiul Academiei Române, Secția de științe economice, juridice și sociologice, categoria sociologie „Henri H. Stahl” pentru lucrarea Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viață (1874-1944) (2019); Premiul „Andrei Oțetea”, Academia Oamenilor de Știință din România, Gala de decernare a premiilor AOSR pentru Minovici – 100 de ani de pionierat (1850-1950) (2019); Premiul Special acordat de Uniunea Patronală Imobiliară din România pentru volumul Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (2003); Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler, Categoria H – Cercetarea Științifică în semn de apreciere pentru contribuția deosebită adusă la cunoașterea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național, pentru excelență în organizarea unor evenimente muzeale de importanță națională (2019); Medalia Meritul Cultural, clasa a II-a, categora F – Promovarea Culturii, pentru contribuțiile desosebite în promovarea culturii și cvilizației românești, pentru realizarea unor programe complexe de mediatizare a acestora atât în țară, cât și peste hotare (2004).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button