Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Ioan Dumitrache: „Academia Română se află în serviciul naţiunii române”

Ioan Dumitrache: „Academia Română se află în serviciul naţiunii române”

Organizarea şi managementul activităţilor din sistemul de educaţie trebuie asigurate de profesionişti şi nu de diletanţi, ţinând seama de caracteristicile culturale şi spirituale ale poporului român, de istoria şi evoluţia sa în contextul geografic specific şi, nu în ultimul rând, de capacitatea lui de adaptare la cerinţele globalizării…

Contemporanul: Academia Română e tot mai prezentă în viaţa culturală, socială şi ştiinţifică a Cetăţii. Dacă ne referim la celebrul Apel al Academicienilor, lansat acum trei ani, demersurile ferme şi tăioase făcute între timp de cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării, demersuri în sprijinul educaţiei, al lecţiilor de literatură, istorie, latină şi limbă română, dacă facem referire la mişcările tectonice în domeniul învăţământului preuniversitar, reformat la nesfârşit, în necunoştinţă de cauză, pe de o parte, iar pe de alta, la atitudinea vârfurilor Academiei Română exprimată public, e lesne de tras concluzia fermă că forul ştiinţific şi cultural al ţării a adoptat o atitudine ofensivă, pro‑naţională, pro‑identitară. Domnule profesor acad. Ioan Dumitrache, Domnule Secretar General al Academiei Române, Vă invităm să faceţi o schiţă de portret a Academiei Române în anul 2020.

Ioan Dumitrache: În anul 2020, Academia Română este o instituţie dinamică, un observator critic al derapajelor din toate sectoarele socio‑economice, culturale şi ştiinţifice. Prin dezbaterile pe care le iniţiază şi pe care le derulează, Academia Română este prezentă, în viaţa socială, culturală şi ştiinţifică, vizând aspecte precum impactul evoluţiei tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor asupra omului şi societăţii, impactul încălzirii globale asupra societăţii, problematica migraţiei şi natalităţii în România, dar şi altele. Academia Română îşi asumă misiunea de a sesiza şi de a propune corecţii în problematica educaţiei, sănătăţii şi în domeniul cercetării ştiinţifice, îndeplinindu‑şi astfel misiunea de a sluji cu devotament şi cu responsabilitate naţiunea română. Academia Română este tot mai activă în viaţa societăţii, militând pentru conservarea limbii române, pentru promovarea culturii naţionale, pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice autentice. Academia este un factor de echilibru în problemele majore socio‑economice, contribuind la clarificarea multor aspecte în domeniul educaţiei, sănătăţii şi, în general, al evoluţiei societăţii bazate pe cunoaştere, creaţie şi inovare.

Din ce motive la intrarea în sediul central al Academiei Române scrie Academia Română serveşte naţiunea română?

Academia Română, prin statut, prin mod de organizare, prin misiunea asumată încă de la înfiinţare, a susţinut şi a promovat acţiuni şi proiecte care să asigure dezvoltarea naţiunii române. Prin tot ce întreprinde în plan cultural, ştiinţific, social şi economic, Academia Română răspunde cerinţelor de evoluţie a naţiunii române, de creştere a prestigiului şi a nivelului de recunoaştere la nivel mondial a României, de valorificare şi dezvoltare a patrimoniului cultural şi ştiinţific. Academia promovează şi susţine excelenţa în cultură şi în cercetarea ştiinţifică, reprezentând un model credibil în societatea românească şi pe plan internaţional.

Activitatea Platformei civice apolitice ÎMPREUNĂ, compusă din 506 ONG‑uri şi peste 130.000 membri susţinători, care a fost împuternicită de 330.000 de cetăţeni români în campania Apără copiii României, a atras atenţia opiniei publice asupra câtorva aspecte foarte grave, referitoare la ideologizarea învăţământului în România prin proiectul de reformă gândit şi implementat de aşa‑zişii „experţi”. Revista Contemporanul a publicat un demers în nr. 1/ 2020 în sprijinul acestei Platforme civice, care pledează pentru reinstalarea educaţiei în normalitate. Asistăm, de fapt, la un asalt asupra educaţiei naţionale, menit să anemieze tot ce ţine de conceptele naţional, identitate ş.a. Atitudinea Academiei Române este extrem de limpede şi categorică. Vă invităm, domnule Secretar General, să o exprimaţi.

Nivelul de educaţie al unui popor oferă măsura capacităţii unei naţiuni de a evolua, de a se adapta la schimbările profunde ale unei ţări. Societatea viitorului va fi orientată tot mai mult spre individ şi spre nevoile sale, care devin tot mai complexe şi mai variate în contextul în care diversitatea, egalitatea de şanse, creativitatea, transparenţa şi flexibilitatea trebuie să reprezinte atribuţiile unei societăţi bazate esenţialmente pe cunoaştere şi pe inovare. Ţinând cont de evoluţia rapidă a ştiinţei şi tehnologiei, în special în domeniul informaticii şi al comunicaţiilor, al trecerii la cea de a IV‑a revoluţie industrială, se impune o redefinire a nivelului de educaţie şi de pregătire profesională a cetăţenilor chemaţi să implementeze conceptele şi principiile care stau la baza dezvoltării socio‑economice sustenabile din societatea viitorului. O pregătire teoretică solidă, cu asigurarea abilităţilor de a rezolva probleme, va trebui să constituie baza formării viitorilor cetăţeni capabili să se adapteze rapid la cerinţele evoluţiei tehnologiilor digitale. Şcoala are misiunea de a forma caractere, de a educa tinerii în spiritul respectului pentru valorile morale şi spirituale ale poporului român în contextul globalizării. Cunoaşterea limbii şi a istoriei naţionale, a tradiţiilor şi a valorilor culturale ale poporului român reprezintă, în viziunea noastră, o componentă esenţială, obligatorie în amplul proces instructiv‑educativ al generaţiilor viitoare de cetăţeni ancoraţi la cerinţele noii societăţi bazate pe cunoaştere.

Sistemul Naţional de Educaţie trebuie gândit ca un sistem flexibil, coerent, predictibil, apt de a se adapta şi eficient, răspunzând dinamicii şi civilizaţiei societale.

Organizarea şi managementul activităţilor din sistemul de educaţie trebuie asigurate de profesionişti şi nu de diletanţi, ţinând seama de caracteristicile culturale şi spirituale ale poporului român, de istoria şi evoluţia sa în contextul geografic specific şi, nu în ultimul rând, de capacitatea lui de adaptare la cerinţele globalizării.

Cetăţenii acestei ţări trebuie educaţi în spiritul preţuirii muncii şi recunoaşterii valorii, având iniţiative civice şi responsabilitate faţă de societate şi de mediu, cu reală capacitate de acumulare a cunoştinţelor şi de formare a abilităţilor care să le confere capabilităţi de adaptare la cerinţele viitorului.

Obiectivul major al unui Sistem Naţional de Educaţie performant este de a asigura nivelul de educaţie al cetăţenilor după principiile respectului pentru muncă, pentru onestitate, corectitudine, pentru ţara care reprezintă rădăcinile proprii, pentru valorile democraţiei civice, pentru formarea profesioniştilor creativi şi implicaţi în societatea cognitivă cu un înalt suport digital.

Astfel, Sistemul Naţional de Educaţie va trebui reconsiderat şi reinterpretat pe o fundamentare axiologică profund democratică şi înalt performantă, caracterizată prin: încredere, flexibilitate, diversitate, excelenţă, echitate, transparenţă, stare de bine.

Strategia de restructurare a sistemului de educaţie şi definirea politicilor educaţionale trebuie să aibă la bază nivelul structural‑sistemic, nivelul instituţional şi nivelul procesual. În acest sens, Academia Română a redactat un proiect important dedicat şcolii şi educaţiei, la care am lucrat trei ani – am fost o echipă de zeci de specialişti. Proiectul a fost publicat în toate cele patru volume ale Strategiei de dezvoltare a României, pe care Academia Română a propus‑o autorităţilor statului, încă din anul 2017. Sunt coordonatorul acestui proiect şi pot să enumăr principalele direcţii strategice care vizează sistemul naţional de educaţie:

– Formarea unei noi generaţii de dascăli compatibili cu cerinţele unui sistem caracterizat prin: coerenţă, transparenţă, predictibilitate, creativitate, adaptabilitate, sustenabilitate. Redefinirea şi refacerea rolului şi prestigiului dascălilor în societate. Misiunea nobilă de dascăl presupune pregătire profesională înaltă, pasiune, dragoste pentru elevi/ studenţi, devotament pentru instituţiile dedicate educaţiei şi formării noilor generaţii.
– Proiectarea unei arhitecturi curriculare flexibile, consistente şi coerente în concordanţă cu evoluţia ştiinţei, culturii şi tehnologiei, bazată pe cunoaştere, adaptabilă la cerinţele erei digitale, răspunzând nevoilor societăţii. Pregătirea tinerilor pentru societatea viitorului presupune, pe lângă asimilarea cunoştinţelor fundamentale din ştiinţă şi, asigurarea unei culturi consistente în domenii ca: istoria, geografia, filosofia, arta, şi cultivarea limbii naţionale, cât şi cunoaşterea a cel puţin două limbi străine, dezvoltarea personalităţii şi a mândriei de a aparţine poporului român.
– Asigurarea unei arhitecturi de rute profesionale prin reorganizarea structurală a entităţilor care oferă programe educaţionale. Astfel, după primele trei cicluri obligatorii de educaţie şi formare profesională (preşcolar, primar, gimnazial), în funcţie de aptitudini, de capacităţi cognitive şi de dorinţa elevilor, aceştia să poată alege ruta formativă cea mai apropiată de interesele proprii.
– Asigurarea resurselor materiale şi financiare necesare unui sistem de educaţie modern, competitiv cu cerinţele societăţii bazate pe cunoaştere, cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei, cu rigorile diferitelor ocupaţii.
– Organizarea unui sistem coerent şi flexibil de educaţie continuă şi formare profesională a adulţilor, în mod special a dascălilor, pentru armonizarea competenţelor şi a cunoştinţelor cu evoluţia ştiinţei, culturii, a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în societatea digitală.

Nivelul de educaţie al cetăţenilor unei ţări oferă măsura gradului de civilizaţie şi dezvoltare a acesteia. În contextul actual al evoluţiei societăţii româneşti apare ca o necesitate elaborarea unei strategii de dezvoltare durabilă în cadrul căreia educaţia şi sănătatea să reprezinte priorităţi imediate. Un popor cu o educaţie limitată şi o sănătate precară n‑are şansa de a se dezvolta, de a fi competitiv în evoluţia umanităţii. O planetă mai inteligentă se poate realiza cu oameni educaţi, sănătoşi, entuziaşti şi, nu în ultimul rând, conştienţi de rolul lor pe această planetă.

E în plină desfăşurare era digitală. Se vorbeşte tot mai insistent, ca să nu spunem obsesiv, despre tehnologizare. În ce măsură noile tehnologii, noile media influenţează viaţa la ora actuală? Care sunt atuurile şi fisurile erei digitale?

Suntem martorii unor schimbări rapide atât în plan economic, cât şi în plan social datorită evoluţiei spectaculoase a tehnologiei digitale. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor asupra omului şi societăţii în ansamblu trebuie conştientizat, având în vedere viteza cu care tehnologia digitală pătrunde în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Calculatoarele, tabletele, telefoanele mobile şi alte dispozitive numerice au intrat în existenţa noastră, devenind instrumente indispensabile atât în activitatea profesională, cât şi în viaţa privată. Reţelele de socializare, conectarea globală prin internet conduce la transformări semnificative la nivelul societăţii, cu avantaje şi dezavantaje pentru evoluţia umanităţii. În plan economic internetul obiectelor, internetul serviciilor, internetul industrial asigură saltul spre noua revoluţie industrială, bazată esenţialmente pe integrarea calculatoarelor, a comunicaţiilor şi pe conducerea obiectelor fizice apelând la reţele complexe de senzori şi de elemente de execuţie. În mod firesc apare întrebarea: care va fi rolul şi locul fiinţei umane în cadrul sistemelor integrate „cyber‑fizice“. Comunicaţiile între maşini (obiecte cu un anumit nivel de inteligenţă), între maşini şi oameni vor determina schimbări de substanţă în sistemele de producţie, dar şi transformări societale cu impact major asupra evoluţiei umane.

Se impune, în acest context al aplicaţiilor maşinilor inteligente, al roboticii cognitive, o nouă viziune asupra pregătirii cetăţenilor pentru a înţelege şi a aplica noile tehnologii. Este momentul să tratăm cu responsabilitate efectul tehnologiei digitale avansate asupra evoluţiei umanităţii şi să ne asigurăm că aceasta contribuie la creşterea calităţii vieţii, la creşterea performanţelor umane, la creşterea siguranţei şi a bunăstării pe o planetă tot mai inteligentă.

Concepte ca „Industry 4.0” şi „Society 5.0”, „Economie digitală” se constituie în provocări pentru umanitate. Educaţia şi formarea profesională trebuie regândite în acest context al impactului conceptelor menţionate asupra omului şi societăţii. Se impune reducerea distanţei dintre evoluţia tehnologiei şi capacitatea de a înţelege şi a valorifica efectele evoluţiei digitale.

Vom fi martorii extinderii societăţilor colaborative, formate din agenţi inteligenţi naturali şi artificiali, în cadrul cărora oamenii ar trebui să asigure coordonarea.

Cum vedeţi Academia Română peste cinci ani? Peste un deceniu?

Academia Română, ca instituţie perenă a românilor, va continua să‑şi asume cu responsabilitate rolul şi misiunea pentru care a fost creată. Va continua să identifice, să promoveze şi să recunoască cele mai luminate spirite ale naţiunii, va susţine şi va promova cercetarea ştiinţifică de excelenţă. În următorii 5‑10 ani Academia Română va continua să fie una dintre cele mai respectate instituţii de interes naţional, va lansa şi va promova programe de cercetare interdisciplinară şi multidisciplinară, aducând contribuţii la dezvoltarea cunoaşterii, creaţiei, culturii şi artei, fiind recunoscută prin deschiderea de noi direcţii de cercetare.

Printr‑o exploatare eficientă şi un management performant al patrimoniului imobil va asigura resursele necesare derulării unor programe consistente de susţinere a tinerilor talentaţi, în concordanţă cu cerinţele testamentare ale donatorilor. Intenţionăm să organizăm Muzeul Academiei Române, în care va fi expus patrimoniul existent, pentru ca să se cunoască activitatea de peste un secol şi jumătate a acestei instituţii cu vocaţie şi misiune naţionale. Pe de altă parte, este aprobat proiectul prin care Academia Română va avea o nouă aulă şi un nou sediu. Astfel, trecutul şi viitorul pot sta faţă în faţă, oglindind ideea de continuitate, de durabilitate, de construcţie perseverentă. Vrem, de asemenea, să reamenajăm sediul Clubului Oamenilor de Ştiinţă, pentru a asigura statutul normal al unui asemenea locaş de patrimoniu. Avem speranţa ca prin contribuţia tuturor membrilor Academiei şi cu susţinerea celor care apreciază şi respectă această instituţie seculară să reuşim să îndeplinim misiunea nobilă de a fi în slujba naţiunii române, de a contribui la păstrarea identităţii şi culturii naţionale, a limbii române şi a istoriei neamului românesc.

Prezentul celui mai înalt for ştiinţific şi cultural al României vorbeşte despre viitorul acestei instituţii. La Ateneul Român, cu prilejul Zilei Naţionale şi al aniversării de 170 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, cultura naţională, reprezentată de câteva vârfuri – între care domnul profesor Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, domnul profesor Nicolae Breban, domnul profesor acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, domnul profesor acad. Eugen Simion şi alte personalităţi de seamă – cultura naţională, aşadar, a strălucit.

În sala legendară a Ateneului au răsunat aplauze, valuri de aplauze… Cultura română majoră a fost reprezentată strălucit. Domnule profesor Ioan Dumitrache, aţi format generaţii, sunteţi prin excelenţă un formator de conştiinţe. Cum vedeţi viitoarea generaţie de oameni de cultură şi de oameni de ştiinţă ai Academiei Române? Cum credeţi că va fi sărbătorită cultura naţională la Ateneul Român peste 25 de ani?

România reprezintă un izvor continuu de valori autentice, care se formează în mod strălucit ca viitori intelectuali de elită ai acestei ţări. Hărăzită de Dumnezeu pe aceste meleaguri, Academia Română, prin misiunea sa nobilă de a identifica, a promova şi a susţine valorile ştiinţifice şi culturale ale naţiunii române, va dăinui peste veacuri, fiind tot mai prestigioasă şi respectată, mai implicată în problematica dezvoltării şi evoluţiei societăţii româneşti, cu recunoaşterea naturală a contribuţiei la dezvoltarea cunoaşterii şi culturii naţionale şi universale. Generaţia viitoare de oameni de cultură şi de oameni de ştiinţă ai Academiei Române va onora, cu siguranţă, prestigiul acestei instituţii seculare prin valoarea lor şi prin contribuţiile remarcabile la dezvoltarea ştiinţei şi culturii. Iar noua generaţie de intelectuali de elită, sunt convins, va sărbători cu acelaşi entuziasm ziua culturii naţionale – apelând, desigur, la noile tehnologii ale viitorului de prelucrare a informaţiilor şi de comunicare. De ce nu, folosind inclusiv inteligenţa artificială, realitatea virtuală şi augmentată pentru a asigura o transmisie în întreaga lume a acestui eveniment unic pentru românii de pretutindeni.

Eu sunt om de ştiinţă, cred în tehnologie şi în virtuţile ei. Fireşte, cunosc şi posibilele ameninţări. Deci, tehnologia, utilizată cu discernământ, ne va ajuta să punem în valoare mai pregnant noi talente ale poporului român într‑un cadru unic, Ateneul Român, panteonul culturii naţionale.

Care este menirea Academiei Române de la înfiinţarea acestui organism naţional prestigios până în zilele noastre? Menirea în ţară şi dincolo de hotarele ei…

Academia Română a fost constituită, înainte de toate, ca instituţie care conservă şi dezvoltă limba română. Prin actul de constituire a Societăţii Literare Române în anul 1866, transformată apoi în Academia Română în anul 1879, s‑a dat semnalul constituirii naţiunii române care să reprezinte toate provinciile ai căror locuitori vorbeau limba română. Astfel, se poate spune că cei 16 reprezentanţi ai acestor provincii au iniţiat, prin acţiunea lor, procesul de unificare a tuturor provinciilor cu aceeaşi limbă vorbită. În cei peste 153 de ani de la înfiinţare, Academia Română a reprezentat un simbol naţional care a reunit sub cupola sa cele mai reprezentative personalităţi ale ştiinţei şi culturii, promovând excelenţa în artă, cultură şi în ştiinţă. Încă de la înfiinţare şi‑a asumat misiunea de a sluji naţiunea română, fiind promotoare a celor mai îndrăzneţe idei în toate domeniile culturii şi cercetării ştiinţifice. Cele aproape 70 de institute şi centre de cercetare, unele unicat la nivel naţional şi internaţional, contribuie la dezvoltarea ştiinţei şi culturii naţionale şi internaţionale, asigurând un bine‑meritat prestigiu şi o reală recunoaştere a creaţiei şi inovării specialiştilor trăitori pe aceste meleaguri sau în multe alte zone ale globului, vorbitori ai limbii române.

Domnule Secretar General al Academiei Române, uneori‑adeseori, generaţiile de tineri sunt aspru criticate pentru incultură, lipsă de lecturi, lipsa bunei creşteri, pentru timpul exagerat consumat în faţa laptopurilor, a telefoanelor mobile ş.a.m.d. De asemenea, sunt invocate cifre, sondaje alarmante ca, de pildă, peste 40% de tineri analfabeţi funcţional ş.a. Cum vi se par tinerii de azi?

Fiecare generaţie de tineri are particularităţile ei şi trebuie apreciată în contextul specific stării societăţii în care se dezvoltă. Mediul de dezvoltare a unui tânăr joacă un rol esenţial în evoluţia sa alături de zestrea genetică ce poate avea o pondere de cel mult 40% în evoluţia personalităţii tânărului. Când vorbesc despre mediul în care evoluează tânărul, am în vedere familia, şcoala şi anturajul în strânsă conexiune cu nivelul de dezvoltare socio‑economică, tehnologică, şi cu mediul cultural în care se află.

Un rol esenţial în educaţia şi formarea tânărului îl are familia, primii ani ai existenţei copilului sunt marcaţi de mediul familial, de educaţia primită de la adulţi, iar exemplul personal al membrilor familiei este deosebit de important. Personalitatea tânărului se formează începând cu primii paşi în viaţă, iar şcoala, într‑o formă sistematică, ar trebui să contribuie decisiv la formarea personalităţii. Faptul că tinerii nu citesc, n‑au această deprindere este generat, în primul rând, de modul în care educatorii, dascălii îşi îndeplinesc această meserie nobilă. Comoditatea, lipsa de motivaţie, dar mai ales superficialitatea unor dascăli lipsiţi de pasiune şi devotament faţă de profesia unică pe care şi‑au ales‑o determină eşecurile procesului educativ‑formativ în mare parte.

Tehnologia nu este un rău în sine. Abuzul, da, abuzul de orice, lipsa de măsură constituie un rău. Utilizarea în mod inteligent, cu discernământ şi precauţie atunci când este cazul, a tehnologiei moderne (laptop, telefoane mobile, tablete, televizoare etc.) poate aduce reale beneficii în procesul instructiv‑educativ. În acest context al tehnologiilor digitale utilizate în procesul didactic se pot obţine beneficii reale cu o reducere substanţială a numărului de analfabeţi funcţional. Cred că nivelul de inteligenţă al copiilor a crescut, bagajul lor de cunoştinţe este mult mai mare, dar printr‑o slabă şi ineficientă metodă didactică, pedagogică, nu se reuşeşte motivarea tinerilor pentru a învăţa cu plăcere, pentru a fi competitivi într‑o societate al cărei ritm de schimbare este alert.

Trebuie să acordăm mai multă atenţie formării personalităţii tinerilor, să le îndrumăm paşii spre o educaţie temeinică, bazată pe valori umane certe, orientându‑i în viaţă în funcţie de aptitudini şi de capacitatea cognitivă; trebuie să le definim corect profilul cetăţeanului capabil să se adapteze la schimbările tehnologice care se succed cu o viteză uneori mult mai mare decât capacitatea noastră de adaptare.

Februarie 2020

Ioan Dumitrache

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest