Am crezut întotdeauna că artiştii şi arta trebuie să depună mărturie de responsabilitate, că trebuie să imagineze şi să construiască forme noi pentru a întreţine esenţa, că ei trebuie să gândească liber, având obligaţia să descifreze incertitudinile timpului pentru a impune o existenţă demnă.
„Năzuinţa noastră către măreţie – spunea Titu Maiorescu – este singura măreţie la care ne este îngăduit să năzuim…” Trăiesc şi încerc să mă susţin crezând într‑un decalog utopic care să îmbogăţească existenţa prin idealuri. Cunoaştere prin artă. Adevăr prin artă. Umanitate prin artă. Identitate prin artă. Spiritualitate prin artă. Verticalitate, solidaritate, înţelegere, comuniune, speranţă prin artă. „Ce este arta?” se întreba Picasso. Şi răspundea: „O minciună care ne ajută să discernem adevărul”.
O idee cu rădăcini rodnice, proiect generos, de vizibilitate programatică ce a circulat între universităţile cu profil artistic, s‑a definit şi s‑a concretizat la Iaşi. Toate universităţile româneşti cu specific artistic, precum şi cele care au facultăţi sau programe cu acelaşi profil în oferta educaţională s‑au întâlnit împreună cu Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, într‑o sesiune‑dialog despre menirea învăţământului academic vocaţional. Ştim şi trebuie să conştientizăm faptul că generaţiile de astăzi de care suntem răspunzători vor crea lumea de mâine. Acesta este motivul pentru care învăţământul universitar de arte nu poate ignora prezentul, şi trebuie să fie călăuză în călătoria interioară a minţii şi sufletului pentru naşterea unui climat în care cultura română reprezintă emblematic naţiunea română. Teama de unele obstacole, spaimele alimentate de incertitudinea respectării autonomiei universitare au fost depăşite cu judecată limpede şi inteligenţă creativă. Dialogul deschis, schimbul de idei, consistenţa şi substanţa analitică au creat un climat de conlucrare colegială focalizat pe traseele de dezvoltare a învăţământului artistic într‑o perioadă când „omul de azi a moştenit un sistem nervos care nu se poate opune condiţiilor de viaţă contemporane. Aşteptând să se nască omul de mâine, omul de azi reacţionează la condiţiile modificate nu făcându‑le faţă şi nici încercând să se opună loviturilor pe care le aduc acestea, ci transformându‑se într‑o masă” (Eugenio Montale). Este o regulă faptul că, pentru a supravieţui acestei presiuni care agresează actualitatea, arta trebuie să dezvolte o densitate direct proporţională cu magnitudinea acestei presiuni care ne înregimentează uniformizându‑ne. Şi unde dacă nu în universităţile de artă pot fi renăscute principiile plenitudinii creaţiei? Apartenenţa la o generaţie care nu mai ştie să creadă în nimic, dar în acelaşi timp poate ingurgita orice manipulare trebuie să dea de gândit când degradarea şi mediocritatea sunt singurele lucruri pe care le avem, din păcate, în comun cu toţii.
Aurelian Bălăiţă, prof. univ. dr., rectorul Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu”, amintea un citat din Lao Tse, „poţi duce un cal la adăpat, dar nu îl poţi face să bea apă”, şi hâtru, cu umor
humuleştean, preciza că doi cai înhămaţi la aceeaşi căruţă pot trage, o încărcătură cu foloase, mai mare de patru ori decât ar putea un cal, de unul singur. Cu alte cuvinte, energiile lucrului în echipă potenţează activitatea şi rezultatele. Locul cel mai potrivit pentru această întâlnire în vederea constituirii consorţiului era, cu siguranţă, capitala istorică şi culturală, Iaşiul, pentru că, simultan cu prima Universitate ce poartă astăzi numele ctitorului, s‑a născut aici şi învăţământul universitar artistic românesc, prin înfiinţarea, ca urmare a decretelor Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din 1860, primele instituţii academice: Şcoala de Muzică şi Declamaţiune şi Şcoala de Sculptură şi Pictură. De la înfiinţare şi până în prezent, structura universităţii de arte ieşeană a fost într‑o continuă dinamică, în relaţie firească cu spiritul vremurilor prin care a trecut şi cu evoluţia societăţii şi culturii româneşti.
UNAGE este singura universitate cu acest profil din ţară de rang naţional. Sub cupola ei, în laboratoare de creativitate se studiază dimensiunile şi densităţile creaţiei muzicale, teatrale şi a artelor vizuale organizate în cele trei facultăţi ce se identifică cu aceste domenii de cercetare academică. De curând, în condiţiile dificile impuse de pandemie, s‑au sărbătorit 160 de ani de învăţământ artistic românesc, loc de confluenţă dintotdeauna şi pentru totdeauna a dimensiunilor europene pe care cultura şi arta românească le‑a construit cu entuziasm şi veridică apetenţă în acest perimetru sacru.
Unul dintre subiectele care s‑au discutat a fost modul în care au trecut universităţile prin perioada stresantă şi dureroasă creată de neliniştea Covid. Multe abordări similare, dar şi rezolvări diferite pentru această situaţie au fost relatate de invitaţi… Pan‑demon, proiect interdisciplinar de anvergură şi inventivitate creativă, derulat în Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi, s‑a născut şi s‑a definit ca o creaţie artistică colectivă ce sfida prin soluţii inedite monotonia detenţiei impuse de pandemie.
Sesiunea s‑a înnobilat în deschidere, cu ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa, cea mai înaltă distincţie a universităţii, profesorului universitar doctor abilitat Sorin Ion Crişan, rector al Universităţii de Arte din Târgu Mureş, unul dintre cei mai reprezentativi şi valoroşi cercetători, prin studiile sale, ai teatrului românesc. Laudatio gândit cu expresivitate şi nuanţare de conf. univ. dr. Octavian Jighirgiu, prorector al universităţii gazdă, a relevat cariera remarcabilă prin rezultate validate la nivel naţional a profesorului. Cu această ocazie, domnul primar Mihai Chirica, vizibil emoţionat, a reafirmat sprijinul municipalităţii pentru dezvoltarea artelor, învăţământului şi culturii, şi a promis că va propune Consiliului Municipal, spre aprobare, ideea ca, pe viitor, personalităţile care primesc distincţia de Doctor Honoris Cauza să fie încununate şi cu titlul de cetăţean de onoare al oraşului Iaşi.
Rectorul Aurelian Bălăiţă a gândit desfăşurarea acestei sesiuni de dialog academic pe mai multe paliere, care au oferit participanţilor şi publicului un bogat şi divers program de exemplificare a calităţii studiului artistic, de experiment şi originalitate în creaţie, de conexiune şi solidaritate profesională între studenţi şi profesori. Au fost şi lansări de carte, cea a profesorului şi rectorului UNATC Liviu Lucaci – Naşterea actorului şi surprinzătoarea analiză a universului teatral gorkian concepută de criticul Călin Ciobotari, directorul şcolii doctorale a Facultăţii de Teatru. Recitaluri, expoziţii, spectacole, având ca iniţiatori şi realizatori echipe de studenţi şi cadre didactice, toate au demonstrat o vie şi eficientă dinamică a proiectelor gândite şi susţinute de generaţia celor care vor înnobila arta românească contemporană în dialog şi parteneriat cu cultura universală.
Pornind de la contextul legislativ actual, referitor la constituirea consorţiilor, s‑a conturat cu discernământ profesional un contract de constituire a Consorţiului Universitar Arte cu sediul la Iaşi. Acest acord a fost negociat de cei mandataţi de senatele fiecărei universităţi în parte, pentru a ajunge la forma cea mai eficientă şi folositoare tuturor. Autentificat în aceeaşi zi, contractul a devenit actul oficial de constituire a consorţiului, cu următorii membri fondatori: Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Universitatea de Arte din Târgu Mureş, Academia Naţională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Universitatea de Arte Vizuale şi Design din Cluj‑Napoca, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, Republica Moldova, Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi. Au calitatea de invitat permanent universităţile care deţin în structura lor programe cu profil artistic: Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea „Transilvania” din Braşov, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Universitatea „Ovidius” din Constanţa, Universitatea din Craiova, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea „Babeş‑Bolyai” din Cluj‑Napoca, Universitatea din Oradea, Universitatea din Piteşti, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Universitatea „Valahia” din Târgovişte.
Aurelian Bălăiţă a sintetizat obiectivele principale ale organizaţiei în jurul ideilor de promovare a intereselor specifice învăţământului universitar cu profil artistic, de cunoaştere şi schimb de experienţă în planurile existenţei academice, de utilizare în comun a infrastructurii disponibile, a resurselor umane, a resurselor financiare, de conlucrare artistică liberă între generaţii, de întărire performantă a vizibilităţii în plan naţional şi internaţional. Chiar dacă învăţământul universitar artistic reprezintă 2% din învăţământul universitar românesc, fără prezenţa lui ar fi de neconceput existenţa spirituală şi creatoare de care depind un popor şi o ţară. Universităţile unite pot câştiga atuuri importante în faţa condiţiilor de eligibilitate pentru derularea unor proiecte de anvergură şi altitudine. Ideile nu au întârziat să apară şi să se cristalizeze. Se distinge cu autoritate o voce comună, puternică, îndreptăţită să reprezinte învăţământul artistic‑academic, umanist prin esenţă, atât în perimetrul naţional, cât şi internaţional.
Ceremonia de semnare a contractului de parteneriat s‑a desfăşurat într‑o atmosferă cordială, de sărbătoare, în prezenţa unor personalităţi artistice şi academice, a reprezentanţilor autorităţii centrale şi locale, cu ecouri de substanţă în spaţiul public (presă, mass‑media, reţele de socializare). Şi‑au asumat prin semnătură actul de voinţă comună rectorii Diana Asinefta Moş, Victoria Melnic, Liviu Lucaci, Radu Moraru, Vasile Jucan, Sorin Ion Crişan, Aurelian Bălăiţă, reprezentanţii legitimi ai universităţilor de arte fondatoare ale consorţiului.
Importanţa evenimentului a fost întărită prin prezenţa ministrului Educaţiei, domnul prof. univ. dr. Sorin Mihai Cîmpeanu, care şi‑a exprimat, cu eleganţă şi colegialitate, satisfacţia şi sprijinul pentru această înfăptuire cu rezonanţe multiple pentru învăţământul universitar naţional. Un mesaj de încurajare pentru demersul asumat de universităţile semnatare a fost transmis prin suport video de doamna consilier prezidenţial Ligia Deca, care conduce Departamentul Educaţie şi Cercetare şi coordonează programul România Educată.
Îmi reamintesc cuvintele lui Eminescu: „Nimeni nu este mai înclinat de a confunda ţara cu sine însuşi decât un partid…” şi, avertizaţi, trebuie să regândim performanţa artistică în raport destinal cu întreaga existenţă românească. Dacă vorbele vor avea din nou viaţă, dacă cultura română va trăi prin limba română, dacă patria spirituală nu va deveni un slogan, atunci a iubi România înseamnă a oferi întreaga ta capacitate dezvoltării identităţii prin asumarea demnă a statutului de intelectual. România intelectuală iubeşte şi va iubi întotdeauna adevărul. Ce este adevărul? O căutare fără de sfârşit a ceea ce suntem…
■ Regizor, scenarist de teatru şi film, profesor
Alexa Visarion
