În loc de argument
Cu prilejul Centenarului Încoronării, revista Contemporanul. Ideea Europeană, care apare sub egida Academiei Române, publică două ediţii speciale, două suplimente‑eveniment, gândite, create şi aşezate în pagina realităţii sub Auspiciile Familiei Regale a României.
Primul supliment (nr. 10/ 2022 al publicaţiei noastre), dedicat Reginei Maria, cuprinde intervenţii, articole, eseuri, fragmente de studii sau marginalii, semnate de scriitori, profesori, istorici, ca, bunăoară, acad. Răzvan Theodorescu, Aura Christi, Constantin Toader, Narcis-Dorin Ion. În aceeaşi ediţie specială, am găzduit, cu bucurie, fragmente din tetralogia Povestea vieţii mele, scrisă de Regina Maria şi apărută recent în condiţii grafice de excepţie la Editura Librex.
Numărul 11/ 2022 al revistei Contemporanul. Ideea Europeană găzduieşte suplimentul intitulat Centenarul Încoronării, sub ale cărui auspicii publicăm o serie de studii sau fragmente de studii, articole şi eseuri semnate de istorici, profesori universitari, cercetători şi membri ai Academiei Române (acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedintele acesteia, acad. Georgeta Filitti, Dumitru Preda, Narcis‑Dorin Ion, Mircea Alexandru Hortopan, acad. Nicolae Noica, Ion Giurcă, Teşu Solomovici ş.a.), texte dedicate acestui eveniment de importanţă naţională, care face parte din topografia Marii Uniri. În cuprinsul aceluiaşi supliment sunt inserate ample fragmente din volumul Reginei Maria, intitulat Ţara pe care o iubesc, scris la îndemnul lui Nicolae Iorga, care îl şi traduce din limba engleză (una dintre cele două limbi materne ale Reginei Maria) şi are grijă să‑l publice în Neamul românesc pentru a fi distribuit soldaţilor pe front şi în spitale, în intenţia de a le face curaj. Şi această carte exemplară – împreună cu tetralogia Povestea vieţii mele – a apărut, în Anul Centenarului Încoronării, sub sigla Editurii Librex, fiind promovată în paginile publicaţiei noastre.
Calde mulţumiri Majestăţii Sale Margareta, Custodele Coroanei române, care a acceptat – cu deschidere şi eleganţă – să ofere Auspiciile Familiei Regale a României acestor ediţii‑eveniment. Auspicii care ne onorează şi ne obligă, în egală măsură.
Mulţumim cu căldură tuturor colaboratorilor acestor suplimente. Mulţumiri domnului Narcis‑Dorin Ion, director general al Muzeului Naţional Peleş, pentru contribuţiile substanţiale, sugestii şi iconografie. Unele dintre fotografiile inserate în cuprinsul ediţiilor noastre speciale – rare, foarte rare – sunt preluate şi reproduse din Colecţiile Bibliotecii Academiei Române, din Fototeca Muzeului Naţional Peleş şi din Arhivele Naţionale ale României. În cuprinsul acestui supliment am inclus fragmente din volumul Centenarul Încoronării. Alba Iulia. 1922, coordonat de Narcis-Dorin Ion, apărut de curând la Editura Oscar Print. Mulţumiri domnului Ionuţ Radu, director al Editurii Librex.
Gândim, facem şi aşezăm în paginile contemporaneităţii aceste ediţii speciale – suplimente‑eveniment – în semn de profund omagiu adus marilor oameni, modele majore de neegalat – ca, de exemplu, Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Moldovei şi al Ţării Româneşti, Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand I Întregitorul, supranumit şi Regele Cel Loial, Regina Maria, Ion I.C. Brătianu şi alte personalităţi româneşti marcante – părinţi spirituali ai Marii Uniri a României, care au construit, cu dăruire, sacrificiu şi, uneori‑adeseori, cu sânge, statul român modern, recunoscut prin Tratatul de la Trianon de 16 state aliate şi desăvârşit prin ceremonia Încoronării în frumoasa Catedrală de la Alba Iulia, în data de 15 octombrie 1922 – edificiu înălţat cu sprijinul Familiei Regale special în acest scop.
Facem acest demers important în semn de adâncă recunoştinţă.
În semn de adâncă reverenţă în faţa marilor oameni care au construit România Mare. Reiau, aici, acum, finalul – cu ancora în amintirile unui uriaş poet român, martor al acelor timpuri – eseului publicat în Contemporanul. Ideea Europeană nr. 10/ 2022:
„Descriind «o dimineaţă rece, de iarnă», în Hronicul şi cântecul vârstelor, Lucian Blaga notează – cu o profundă emoţie, trăită în raza bucuriei – că e martorul unui act sărbătoresc, «ce se realiza prin puterea destinului», după ce fusese înfrântă foarte puternica armată germană: «Buchete de chiote şi bucurie, alcătuind un singur tir, iar pe cealălaltă parte se retrăgea în aceeaşi direcţie, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca nişte pumni strânşi ai tăcerii. Soldaţii germani, fumegând liniştiţi din pipe, se uitau miraţi după căruţele noastre grăbite…
– Uite, îi spun lui Lionel: aşa – prin ger şi zăpadă – se retrăgea pe vremuri Napoleon».
La ieşirea din satul natal, Lancrăm, poetul însoţit de fratele său, brusc, aude – reproduc aproape de text – în noapte, un strigăt de copil: «Trăiască România dodoloaţă!»
Deviza Casei Regale a României de Hohenzollern Nihil sine Deo/ Nimic fără Dumnezeu spune multe sau, mai exact, aproape totul, despre modul în care a fost construit şi desăvârşit edificiul statului român modern. Despre temeinicia cu care a fost edificată România Mare. Despre felul în care se cuvine – urmându‑se legile nescrise ale pământului – să fie făcute, create lucrurile; ferm, temeinic sau, cu vorbele lui Goethe, «pentru eternitate», în timp ce urmezi divinitatea. (Marcus Aurelius)
Oare cine dintre noi va putea revendica, ferm şi exact, în apusul vieţii, «cinstea de a fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor i‑a încredinţat‑o»? Aceasta e întrebarea”.
Trăiască România dodoloaţă! Strigătul acelui copil – invocat de autorul capodoperei absolute Noapte la mare – va dănui şi va învinge „prin puterea destinului”, reafirmată, iată, la un secol de la ceremonia încoronării Regelui Ferdinand I Întregitorul şi a Reginei Maria a României, în Catedrala Încoronării de la Alba Iulia. Ceremonie prin care se desăvârşea, spuneam, prin voinţa divină, după veacuri de luptă şi aşteptare, sacrul ideal de unire a românilor şi se reafirma, după cum scria, în acele zile strălucite, baronul Robert de Flers, şeful misiunii franceze din România în timpul războiului, în prestigiosul Le Figaro, „credinţa strămoşească şi bucuria de a‑şi fi recăpătat libertatea”: „Această zi solemnă este răsplata credinţei milenare în drepturile sfinte ale românismului. Regele Ferdinand a dat dovadă de cel mai înalt simţ patriotic, gândindu‑se numai să conducă ţara sa spre viitorul unde o cheamă destinul. Mulţumită energiei şi calităţilor alese ale regelui, reunite cu o încredere nestrămutată a Reginei Maria, oraşul Alba Iulia a reintrat în istorie în momentul în care suveranii s‑au încoronat în această cetate străveche. Acest act este simbolul strălucitor al unirii tuturor latinilor, care astăzi sărbătoresc împlinirea speranţelor lor în credinţa strămoşească şi bucuria de a‑şi fi recăpătat libertatea”.
Aura Christi
