Contemporanul » pagina 2

Adrian Dinu Rachieru: Progresia Andru

Prozator şi/ sau predicator (ne anunţau cârcotaşii), el este o prezenţă necesară în lumea laică, având nevoie, într-⁠un secol hiperconsumist, de asceză îndrumată şi sacerdoţiu „Cu trecerea anilor, oamenii nu îmbătrânesc, ci se trezesc” Atipic, inclasabil, enigmatic, aproape o legendă, stârnind interes, nerăsfăţat, însă, de critică / critici, Vasile Andru nu are „mitul stilului”. Consecvent cu sine, refuză, totuşi, fixarea ...

citește »

Magda Ursache: Nicolae Breban şi stuprarealiştii

Breban a avut puterea să se revolte, ştiind de la maestrul său: „Ceea ce nu mă doboară mă face mai puternic”. Şi-a provocat încă o dată destinul de insurgent. Iar atitudinea sa igienizatoare va rămâne în istoria culturii române, sunt sigură Da, Nicolae Breban e un scriitor greu de ucis, chiar dacă a fost luni de zile bălăcărit în fel ...

citește »

Andrei Marga: Democratizarea Uniunii Europene

Forţa executivă instituţionalizată cea mai înzestrată cu mijloace, de care Europa aflată pe cursul unificării dispune deocamdată, este cea reunită în instituţiile de acum Cum şi-⁠ar putea dobândi Uniunea Europeană unitatea de acţiune? Întrebarea a revenit cu ocazia crizei emigranţilor, care a etalat divergenţe între statele componente. Iar crizele care pot urma, ale unei lumi în schimbare, vor readuce întrebarea ...

citește »

Boris Marian: Povestirile lui Peretz

Isaac Leib Peretz (n. pe 18 mai 1852 în Zamosc – d. 3 aprilie 1915 în Varşovia), de asemenea, cunoscut şi ca Yitskhok Leybush Peretz şi Izaak Lejb Perec (în limba poloneză), dar cel mai bine cunoscut ca I.L. Peretz, a fost un scriitor de limbă idiş, evreu polonez, unul din clasicii literaturii idiş, alături de Shalom Alehem, cu care ...

citește »

Alina Cozan: O carte curajoasă

În vara aceasta am primit Cunoaştere şi credinţă de la un prieten care mi-⁠a dăruit-⁠o cu gândul că este scrisă de un conaţional de-⁠al nostru stabilit la München, acolo unde am locuit şi eu cu ceva vreme în urmă. Aruncându-⁠mi privirea pe carte am zâmbit. Desigur că autorul ei nu-⁠mi este străin, ba dimpotrivă, îndrăznesc să spun, a fost mereu ...

citește »

Alex. Ştefănescu: Ce culoare trebuie să aibă mocheta?

14 ianuarie 2000. Sorin Alexandrescu îmi dă telefon şi mă întreabă dacă sunt de acord să fiu preşedintele unei asociaţii care urmează să se înfiinţeze în curând: Asociaţia de Sprijin pentru Preşedintele Emil Constantinescu. Sunt de acord. 16 ianuarie 2000. Mă vizitează acasă, în locuinţa mea de la bloc, Sorin Alexandrescu. Asociaţia va fi condusă de un consiliu format din ...

citește »

Gelu Negrea: Reportaj cu literatura de gât

Editarea unei reviste de cultură în zilele noastre este mai mult decât o aventură: este o formă benignă de sinucidere. De la efortul, frate cu umilinţa, de a-⁠i asigura finanţarea sau măcar o parte a ei, oricât de modestă, de la sponsori şi până la chinul de a o difuza într-⁠un mod cât de cât acceptabil, cei care se dedică ...

citește »

Alexandru Dobrescu: Faţă în faţă

Editura Academiei Române – Noutăţi editoriale Prima secţiune a prezentei culegeri reuneşte o parte din însemnările pentru volumul al doilea din Corsarii minţii. Istoria ilustrată a plagiatului la români, consacrat beletriştilor noştri de până la 1900. Le-⁠am adăugat, pentru rotunjirea tabloului, câteva fragmente din primul volum (despre Nicolae Milescu, Ţichindeal, Maiorescu sau Demetriescu), a căror provenienţă am semnalat-⁠o spre a ...

citește »

Gabriel Andreescu: Bujor Nedelcovici. Comportament pragmatic, discurs idealist (I)

Campania de transformare a lui Mircea Iorgulescu într-⁠un colaborator al Securităţii a fost iniţiată, continuată şi împinsă până la ultimele consecinţe de prietenul de altădată al criticului, Bujor Nedelcovici. Martorul acestei atitudini ar putea avea ca explicaţie asumata intransigenţă morală a scriitorului faţă de orice compromis cu autorităţile comuniste. Fermitatea faţă de „imperiul răului” este la rândul ei consecinţa logică ...

citește »

Elena Solunca în dialog cu Răzvan Theodorescu

Istoria culturii şi cultura istoriei Când eram senator de Iaşi am văzut lista bibliotecilor săteşti de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, fiecare sat avea o bibliotecă. Atunci s-⁠a creat o intelectualitate în care îşi are sursele şi Academia Română. Această lume dispare acum Cum vă cunosc de nişte an buni, pot spune că aveţi trăsături intelectuale ce ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest