Contemporanul » pagina 2

Amintirile unui mare actor

Literatura română după o revoluţie Împreună cu Vladmir am explorat Cetatea, pădurile, luncile şi, mai ales, „jungla” oraşului, am jucat şah, am învăţat mersul pe patine, am „fugit” de la orele de clasă care ni se păreau plictisitoare, am făcut toate experienţele adolescenţei şi toate acele giumbuşlucuri, boroboaţe şi ghiduşii care dau vârstei gustul zeiesc al libertăţii. Am avut norocul ...

citește »

Minerva versus Momos

Cele mai defăimătoare texte la adresa românilor se răs-⁠plătesc „cu-⁠a României stea”, înaltul ordin naţional. A fi devotat naţiei, ţării, culturii li se pare multora o atitudine de dispreţuit, cum dispreţuit este specificul etnic. Iată ce scrie cel mai vândut prozator al momentului: „Ce tristă e soarta scriitorilor români: ciudăţenii nici măcar interesante, venite dintr-⁠un spaţiu total ignorat, dintr-⁠o ţară ...

citește »

Dialectica iluminismului

Asistăm – aşa ne asigură cei doi autori care au urmărit din SUA cel de al doilea război mondial – la fenomenul nou al „împletirii raţionalităţii şi realităţii sociale”, care ne permite o nouă generalizare, în forma sintetică a două teze: „mitul este iluminism”, iar „iluminismul se întoarce la mitologie”. Joseph Cardinal Ratzinger a continuat să reflecteze asupra feţelor variate ...

citește »

Nevoia de sacru

La finalul acestei traiectorii spirituale, eul poetic mărturiseşte deschis împăcarea cu Dumnezeu pe care, în cele din urmă, l-⁠a descoperit, însă e vorba de un Dumnezeu al unei viziuni personale. Dumnezeul poemelor în proză este surprinzător. Lectorul poemelor descoperă treptat sursa acestei seninătăţi poetice subiacente în pasaje desprinse parcă din manuscrisul unei biografii spirituale. De altfel, pe parcursul psalmilor prozastici ...

citește »

Bastonul contelui şi cei o sută

Nu mai vorbesc de enorma plăcere a lui Gheorghe Schwartz de a povesti, de a relata, într-⁠o locvacitate (în cel mai pozitiv înţeles al cuvântului) greu de întâlnit la alţi prozatori, cu o anume sfătoşenie mucalită, cu o implicare subsidiară în subiectele multiple ale etapelor istorice parcurse. Singulară în întreaga istorie a literaturii române, întreprinderea pe care a demarat-⁠o în ...

citește »

De la Societatea Literară la Academia Română

■ Academia Română ■ File de istorie V.A. Urechea spunea spre luarea aminte a celor de atunci şi a celor de azi şi mâine că „disoluţia unui popor începe în ziua în care datează disoluţia limbei, căci limba împarte pururi soarta poporului”. Ctitorirea unei societăţi academice În ziua de 1/13 aprilie 1866 când, prin decretul nr. 582 emis de Locotenenţa ...

citește »

Diana Cozma: Despre libertate trebuie vorbit mereu

Valoarea unei opere de artă este dată prin depăşirea caracterului său simptomatic şi atingerea caracterului simbolic. Cunoştinţele preluate şi macerate din prezentul şi trecutul autorului se configurează la intersecţia cu arhetipul profeţiilor considerate a aparţine viitorului. „Trebuie să fim nisip, nu ulei, în maşina lumii.” Eugenio Barba A nu fi acceptat de celălalt şi a avea forţa şi rezistenţa şi ...

citește »

Adriana Teodorescu: Autenticităţi destrămate

Din punctul de vedere al fabulei, lucrurile se pot prezenta astfel: într-⁠o familie burgheză unde convenienţele şi ipocrizia se articulează într-⁠o lege forte de acţiune şi gândire, intervine o situaţie cu risc crescut de a nu mai putea fi reglementată. Aceasta este reprezentată de decizia Carlei, fiica Mariagraziei, de a începe o viaţă nouă, alături de cel care de mulţi ...

citește »

Poezie universală contemporană: Peter Thabit Jones

Poezie universală contemporană Peter Thabit Jones Născut în Ţara Galilor, Peter  a fost crescut de bunicii maternali. Scrie poezie (The Lizard Catchers /Vânătorii de şopârle; The Apprenticeship / Ucenicie; Visiors / Musafiri; The Cold Cold Corner / Rece, rece e colţul, etc.) şi dramă scurtă (The Boy and the Lion’s Head/ Băiatul şi Capul Leului; The Poet, the Hunchback, and ...

citește »

Ion Buzaşi: Episcopul Ioan Suciu într-un interviu biografic

Şi mai însemnate contribuţii biografice sunt „mărturiile” despre Episcopul Ioan Suciu, supranumit „episcopul tineretului” care şi-⁠a încheiat existenţa pământeană ca martir, în 1953, în sinistra temniţă comunistă de la Sighet şi-⁠şi doarme somnul de veci în „cimitirul fără cruci” de pe malul Tisei. Viaţa lui de „jertfă şi credinţă” a devenit aproape o legendă în Blaj, perpetuată prin relatările celor ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest