Scara lui Rodion 1 …atunci liniştea era somn şi somnul uita să se trezească curgând spre nicăieri când timp când uitare – ca o limfă fără oprire, curgere fără curgere – din care, firav, doar semnul ivirii… Uneori fulgera o eternitate şi se stingea, încolţind în alta şi alta la marginea doar a gândului prevestind că se va întâmpla că ...

citește »