Comunismul românesc a profitat de o particularitate socială interbelică: lipsa de eficienţă a programelor institu­ţio­nale privind asanarea socială, igienizarea şi cul­tu­ra­li­zarea întregului angrenaj al nocturnului social. Pră­bu­şirea în istorie a unei societăţi, în particular, şi a unui popor, în general, este cauzată, pe de o parte, de ignorarea voită şi agresivă a periferiilor sociale, de la săraci la infirmi, iar ...

citește »