Irinel Popescu
Cercetarea medicală românească
Expunerea nu este doar o trecere în revistă a direcţiilor de cercetare din domeniu medical şi a conceptelor de cercetare fundamentală, clinică şi translaţională, ci are ca scop descrierea dinamicii unor tipuri de finanţări dedicate cercetării şi a modurilor de eficientizare a rezultatelor din proiecte. În dubla sa calitate, de membru în echipele mixte de cercetare, cât şi de reprezentant al unor decidenţi la nivel administrativ, profesorul Irinel Popescu identifică iniţiative de cercetare care se pot constitui în exemple de bună practică, cu un potenţial de valorificare reală a rezultatelor pe termen lung. Conferinţa, dedicată medicilor şi pacienţilor deopotrivă, este un bun prilej pentru a înţelege care sunt atuurile aplicării unei strategii de cercetare la nivel naţional şi ce soluţii legislative se pot adopta astfel încât impactul proiectelor să fie relevant la nivel economic.
Student al profesorului Dan Setlacec, după formarea universitară în România dr. Irinel Popescu şi‑a continuat pregătirea la Universitatea din Pittsburgh şi la Spitalul „Mount Sinai“ din New York. În anul 1999 devine profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti. Profesorul Irinel Popescu a introdus transplantul de ficat în România, în anul 2000, la Institutul Clinic Fundeni, unde până în prezent au fost realizate peste 1000 de transplanturi. A avut contribuţii semnificative la înfiinţarea programelor de transplant hepatic la Spitalul „Sfânta Maria“ din Bucureşti, la Iaşi şi la Chişinău. Ca şef al Centrului de boli digestive şi transplant hepatic de la Institutul Clinic Fundeni, a dezvoltat chirurgia hepato‑bilio‑pancreatică şi a introdus chirurgia robotică în România (2008). În anul 2012 a câştigat un proiect cu finanţare europeană prin care s‑a construit Centrul de Excelenţă în Medicina Translaţională Fundeni, pe care îl conduce. Coordonator al lucrărilor Chirurgia ficatului (Editura Universitară „Carol Davila“, 2004), pentru care a primit Premiul „Iuliu Haţieganu“ al Academiei Române, Tratat de Chirurgie (Editura Academiei Române, ediţia I, 10 volume, 2007‑2009 şi ediţia a II‑a, 12 volume, 2015‑2019) şi al lucrării IASGO.Textbook of Multi‑Disciplinary Management of Hepato‑Pancreato‑Biliary Diseases, în colaborare cu o echipă internaţională de specialişti: Makuuchi M., Kokudo N., Belghiti J., Han H.‑S., Takaori K., Duda D.G. (Springer‑Nature, 2021, in press). La nivelul anului 2021 este autor al 292 de lucrări în Web of Science, cu 6.797 de citări şi indice Hirsch 39. Membru în European Board of Surgery şi în European Surgical Association, al cărui preşedinte este din anul 2018. A fost preşedinte al Societăţii Române de Chirurgie, al Asociaţiei „Romtransplant“ şi al Asociaţiei Române de Chirurgie Hepato‑Bilio‑Pancreatică şi Transplant Hepatic. De asemenea, a fost preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale şi vicepreşedinte al Federaţiei Europene a Academiilor de Medicină. Membru al Academiei Franceze de Chirurgie şi al Academiei Franceze de Medicină. A fost decorat cu Steaua României în grad de Mare Cruce, Ordre national du Mérit (Franţa) şi Ordinul Republicii (Republica Moldova).
Nicolae Saramandu
Aromânii. Istorie şi actualitate
Conferinţa Aromânii, istorie şi actualitate explică similitudinea lingvistică şi de obiceiuri a comunităţilor de aromâni de la sudul Dunării prin raportarea la limba şi la cultura populaţiei de pe teritoriul României. Dialectolog reputat şi specialist în multilingvism, profesorul Nicolae Saramandu demonstrează că aromâna este un dialect al limbii române, având aceeaşi bază lingvistică. Ipoteza conform căreia aromâna s‑a format ca limbă distinctă a apărut la jumătatea secolului trecut, exclusiv din raţiuni de organizare politică. Studiile lui Eugeniu Coşeriu din secolul XX întăresc concluziile cărturarilor europeni ai veacurilor XVII‑XIX, care arată că aromânii din zonele Peninsulei Balcanice au conştiinţa identităţii lor române încă de la atestarea ca grup etnic, păstrându‑şi latinitatea dialectului şi comunitatea de neam cu românii de la nord de Dunăre de‑a lungul a sute de ani.
Nicolae Saramandu, membru corespondent al Academiei Române şi profesor emerit al Universităţii din Bucureşti. Specialist în dialectologie română nord‑ şi sud‑dunăreană, geografie lingvistică (romanică şi europeană), balcanologie, istoria limbii române şi a dialectelor ei, fonetică şi fonologie, toponimie, multilingvism, profesorul Saramandu este conducător de doctorat la Universitatea din Bucureşti, formând din anul 1991 o adevărată şcoală în domeniul dialectologiei şi al geografiei lingvistice.
A fost bursier al Fundaţiei „Alexander von Humboldt“ sub îndrumarea lui Eugeniu Coşeriu, la Universitatea de Tübingen, realizând numeroase cercetări lingvistice. În perioada 1993‑1995 a susţinut prelegeri de istoria limbii române, dialectologie şi lingvistică balcanică la Universitatea din Freiburg. În 2002 a ocupat, prin concurs, postul de director‑adjunct al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ al Academiei Române. În prezent este director al Departamentului de dialectologie, geografie lingvistică, fonetică şi onomastică. Profesorul Saramandu a fost ales preşedinte al Atlasului Limbilor Europei (ALE) în anul 2004. Activitatea în cadrul acestui proiect patronat de UNESCO s‑a materializat prin publicarea a nouă volume ale Atlasului Limbilor Europei (1983‑20014). În prezent este şi vicepreşedinte al Atlasului lingvistic romanic (ALiR). Valorificând materialul dialectal din cele şapte atlase lingvistice regionale, publicate în România, şi din Atlasul lingvistic moldovenesc (Chişinău), a iniţiat şi a coordonat elaborarea „Atlasului lingvistic român pe regiuni. Sinteză“. Bogata activitate ştiinţifică a fost recompensată cu premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române, Diploma de excelenţă a Editurii Academiei şi Diploma „Meritul Academic“ conferită de Academia Română.
„Conexiuni” – Conferinţele Academiei Române constituie un proiect menit să răspundă uneia dintre principalele misiuni ale Academiei Române, aceea de a oferi repere ştiinţifice şi culturale autentice pentru naţiunea română şi de a stimula viaţa intelectuală. Conferinţele sunt susţinute de membri ai Academiei Române şi de cercetători din institutele sale, acoperind arii diverse de specializare, circumscrise unor domenii specifice sau situate în zona transdisciplinarităţii. Prelegerile au fost gândite cu un grad sporit de accesibilitate şi sunt destinate publicului de orice vârstă şi de orice formare intelectuală, umanistă ori ştiinţifică, specialişti afirmaţi sau tineri aflaţi la început de carieră. Ele pot fi utilizate inclusiv ca material didactic în mediul universitar şi chiar liceal, cu scopul de a orienta şi a fundamenta gustul pentru dezbatere, exersarea gândirii critice, dezvoltarea capacităţii analitice şi manifestarea spiritului creativ.
Conferinţele sunt înregistrate şi publicate pe canalul YouTube al Academiei Române (https://bit.ly/3whyCkY), fiind disponibile în regim gratuit. Ele vor face, de asemenea, obiectul unor videobook‑uri editate de Editura Academiei Române şi vor fi distribuite în biblioteci, universităţi, licee şi librării.
Biroul de comunicare al Academiei Române
