Educație

Şcolile profesionale şi România politizată

Abilităţile nu se descoperă decât prin instruire şi educaţie. Şi se testează prin probe…

Pe data de 5 septembrie 2019, Monitorul Oficial publica hotărârea MEC de a nu permite accesul în liceele teoretice decât elevilor care au cel puţin media 5 la evaluarea naţională: „La procesul de admitere în învăţământul liceal de stat pentru anul şcolar 2020-2021 participă numai elevii care au susţinut evaluarea naţională şi a căror medie de admitere, calculată conform pct. I al anexei nr. 2 la prezentul ordin, este minimum 5.00 (cinci)”. După cum ne informează Edupedu: „Ministerul Educaţiei a discutat introducerea limitei mediei 5 pentru admiterea la liceu în şedinţa din 14 august a Comisiei de Dialog Social de la nivelul instituţiei. Potrivit surselor Edupedu.ro, votul în şedinţa Comisiei de Dialog Social a fost de 3 la 2, în favoarea limitării accesului la liceu, astfel: Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Federaţia Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret (FSE Spiru Haret) şi Federaţia Asociaţiilor de Părinţi au votat pentru, în timp ce Asociaţia Elevilor din Constanţa (AEC) şi Consiliul Naţional al Elevilor (CNE) au votat împotrivă[1].

În 2009, Traian Băsescu cerea de la şcoală mai mulţi tinichigii decât filosofi, asta chiar în timp ce guvernul Boc desfiinţa şcolile profesionale la propunerea ministrului Educaţiei de atunci, Ecaterina Andronescu[2]. Ulterior, chestiunea şcolilor profesionale a fost resuscitată de investitorii străini, care s-au plâns „la vârf” că nu mai găsesc în România forţă de muncă industrială calificată. Şi ieftină, că doar pentru asta vin în România.

Astfel, în octombrie 2016, cu ocazia deschiderii anului universitar, Preşedintele Klaus Iohannis declara la Timişoara că tinerii care „nu mor de dragul cărţii, şi sunt mulţi”, trebuie puşi pe un făgaş vocaţional pentru că ne-o cere capitalul străin: „Este o catastrofă naţională, or, o necorelare profundă şi gravă. Cum altfel putem să ne explicăm că toţi investitorii români şi străini cer forţă de muncă cu calificări medii, meseriaşi, şi noi avem o ţară plină de licee teoretice, dar nicio şcoală care îi pregăteşte pentru o meserie. Rezultatul? Este o tragedie naţională. Îi ducem pe toţi până la BAC. Îi minţim. Actualul sistem de învăţământ preuniversitar îi minte pe elevi şi pe părinţi că le dă o educaţie potrivită. Nu le dă, fiindcă nu este adaptată nici pieţei muncii, nici individului. Şi atunci, toţi ajung la BAC şi cred că este totul ok, dar nu este. […] Trebuie să avem, evident, filiera teoretică care îi pregăteşte pe cei dornici şi capabili să ajungă la BAC, să studieze şi să meargă mai departe. Este însă la fel de evident că trebuie să dăm o şansă şi tinerilor care nu mor de dragul cărţii, şi sunt mulţi, şi nu trebuie să îi condamnăm pentru asta, dar care vor să înveţe ceva. Sunt mulţi şi, cu siguranţă, şi dumneavoastră îi cunoaşteţi, care sunt înnebuniţi după maşini, vor să lucreze la maşini, să repare maşini, să meargă la curse, orice. Nu le dăm nicio şansă. Sunt alţii care vor să înveţe, de exemplu, să fie zidari, fiindcă se plăteşte bine. Nu e niciun fel de chestiune de onoare. E onorabil să fii un meseriaş bun, asta trebuie să învăţăm”[3].

Cu toate acestea, anul acesta, fiind an electoral, Iohannis a atacat ca „discriminatorie” decizia MEC de a trimite la şcolile profesionale elevii care nu reuşesc să ia nota 5 la evaluarea naţională: „Ordinul emis ieri, care prevede repartizarea automată a elevilor cu note sub 5 la Evaluarea Naţională în învăţământul profesional, este un demers mai degrabă segregaţionist, care nu ţine cont de individualitatea fiecărui elev. Măsura, luată din nou pe genunchi, ignoră faptul că evaluarea naţională nu este un test de aptitudini şi nu reflectă nici competenţele specifice fiecărui copil, nici preferinţele individuale pentru o carieră ulterioară. […] Măsura forţează elevii să meargă, fără o minimă orientare şi consiliere, într-o direcţie care nu are poate nicio legătură cu ceea ce ştiu şi le place”[4].

Ca Primar al Sibiului însă, Iohannis susţinea în 2012 că elevii care nu sunt în stare („nu pot sau nu vor”) să urmeze licee teoretice trebuie trimişi la şcoli profesionale pentru a nu „arunca pe geam” banii statului: „Rezultatele de la Bacalaureat, examen pe care mulţi dintre elevi l-au picat nu este nicio noutate şi este rezultatul mai multor pro­bleme din sistemul educaţio­nal românesc, este de părere primarul Sibiului, Klaus Iohannis, care a comentat sistemul de învăţământ în conferinţa de presă”. „Este destul de greu să realizezi un învăţământ general obligatoriu de 12 ani cu diplomă de Bacalaureat. Au fost aproape total neglijate filierele practice, au fost desfiinţate şcolile de ucenici, au fost desfiinţate aproape complet, ca şi concept, şcolile profesionale, şi nu s-a realizat ceea ce noi (n.r. – Forumul Democrat al Germanilor din România) am solicitat de multă vreme – practica în producţie, aşa-numitul sistem de pregătire dual. Este imposibil ca într-o ţară toată lumea să facă 12 clase şi să ia şi Bacalaureatul. Nu aşa este construit omul şi nu aşa trebuie construit un sistem de învăţământ”, a spus Iohannis. Primarul este de părere că apar două probleme foarte grave. În primul rând, tinerii care termină şcoala şi nu iau Bac-ul pierd foarte multe şanse. „Practic au pierdut atâţia ani în şcoală, nu au învăţat suficient pentru a trece Bac-ul şi nu au şanse bune într-o meserie. Sunt sute de mii de tineri cărora li se ia şansa la o viaţă profesională decentă. Cam jumătate din fiecare generaţie”, a spus Klaus Iohannis. În al doilea rând, pentru şcolarizarea acestor tineri se alocă resurse imense, şcoli, dascăli, logistică şi aşa mai departe, resurse care sunt aruncate pe geam, fiindcă dacă nu-şi ating scopul, adică tinerii nu sunt suficient de bine pregătiţi, nu iau Baca­laureatul, înseamnă că aceste resurse au fost pur şi simplu irosite, a explicat primarul Sibiului. El este de părere că întregul sistem trebuie regândit, nu trebuie luate doar anumite măsuri, ci este nevoie de un sistem adaptat zilelor noastre şi pieţei de muncă. „Trebuie reînfiinţate obliga­toriu şcolile de ucenici, sau profesionale, sau amândouă. Trebuie creată o filieră alternativă axată pe practică pentru a avea într-un final meseriaşi şi nu copii cu diplomă, care nu este bună nici măcar de pus pe perete, în aşa fel încât cei care pot să urmeze şi sunt capabili să urmeze o filieră teoretică să poată să o facă, să-şi ia Bac-ul, să meargă la Universitate, iar cei care nu pot, sau nu vor, să aibă şansa reală să înveţe o meserie şi din ea să trăiască”, a mai spus Iohannis. El a vorbit şi despre faptul că în România s-a ajuns de la o extremă la alta. A dat exemplul concret al Liceului Brukenthal, de profil teoretic, dar la care, pe vremea când era el elev, se făcea practică la uzina mecanică, după care s-a ajuns în cealaltă extremă în care toată lumea a vrut să îşi ia Bacalaureatul şi să meargă la facultate. „Ceea ce este bine ca şi gândire, dar trebuie corelat cu posibilităţile fiecăruia şi cu nevoile societăţii. La ce ne ajută sute de mii de tineri care nu au niciun fel de pregătire şi care ajung, după 12 ani de şcoală, să fie muncitori necalificaţi sau zilieri?”, a conchis Iohannis”[5].

Din păcate, acest mod de a politiza învăţământul românesc, de a-l folosi ca teren de bătălie electorală, ca piaţă sau ca jeton de schimb, are ecouri şi în rândul tinerilor, precum elevii de la Asociaţia Elevilor din Constanţa care nu doar că au votat împotriva ordinului MEC, dar ulterior au şi dat în judecată MEC pentru acel ordin. AEC pretinde că „Toţi elevii au dreptul să meargă la liceu”, uitând să precizeze şi dacă toţi elevii au datoria să pună mâna pe carte. Pentru că acesta e cadrul care susţine „dreptul” elevilor de a merge la liceu: cel care cere de la elevi să-şi însuşească o cultură generală învăţând, asimilând cunoştinţele care le sunt predate. Altminteri, elevii rămân doar cu posibilitatea de a merge la liceu. E o ipoteză, o ficţiune a societăţii deschise, mobile, fluide, care poate se concretizează, poate nu. „Drepturile” nu există decât într-o lume bazată pe certitudini, pe repere care nu se negociază.

AEC informează MEC că: „În perspectiva adaptării sistemului educaţional românesc la standardele secolului XXI şi la cele europene, traseul educaţional pe care fiecare elev îl urmează ar trebui să fie ales de către acesta, luând în considerare interesele şi aptitudinile pe care le are”[6]. Da, sigur, dar statul român are datoria de a pune la punct sistemul care antrenează şi testează aceste abilităţi. Abilităţile nu se descoperă decât prin instruire şi educaţie. Şi se testează prin probe. Sunt mulţi elevi, după cum spune Preşedintele Iohannis, care „nu mor de dragul cărţii” şi aceştia trebuie atunci scoşi din mediul nepropice lor, cel al cărţii, şi expuşi altor factori, cum ar fi disciplina muncii şi satisfacţia lucrului bine făcut. Vocaţia de terasier, gamer sau pelerin la mall nu se poate antrena sau proba în şcoală. Nici nu ar folosi nimănui.

Note:
[1]  https://www.edupedu.ro/ultima-ora-invatamantul-profesional-devine-obligatoriu-pentru-elevii-cu-medii-sub-5-care-sustin-evaluarea-nationala-anul-acesta-metodologia-de-admitere-la-liceu-a-fost-publicata-in-monitorul-oficial/.
[2] https://www.edupedu.ro/cum-a-dezinformat-ecaterina-andronescu-in-2009-guvernul-si-in-2019-parlamentul-nu-am-desfiintat-niciodata-scoala-profesionala-scolile-de-arte-si-meserii-au-fost-desfiintate-de-ecaterina-an/.
[3] https://www.presidency.ro/ro/presedinte/agenda-presedintelui/alocutiunea-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-cu-prilejul-ceremoniei-de-deschidere-a-anului-universitar-2016-2017.
[4]  Comunicatul integral al Administraţiei Prezidenţiale (https://adevarul.ro/educatie/scoala/iohannis-critica-dur-decizia-guvernului-dancila-obliga-elevii-medii-admitere-5-mearga-Scoala-profesionala-1_5d7253c9892c0bb0c6583fb5/index.html).
[5]  http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/iohannis-este-imposibil-ca-intr-o-tara-toata-lumea-sa-faca-12-clase-si-sa-ia-si-bacalaureatul-79074.html?fb_comment_id=10151936004020052_33941300.
[6]  https://asociatiaelevilor.ro/blog/2019/09/05/asociatia-elevilor-din-constanta-cheama-in-judecata-ministerul-educatiei-nationale-pentru-masura-privind-obligarea-elevilor-ce-obtin-media-sub-5-sa-mearga-la-profesionala/

Mircea Platon

Total 0 Votes
0

Mircea Platon

Mircea Platon (n. 23 iunie 1974, Iaşi)

Redactor-șef la Convorbiri literare (Iași). Doctor în Istorie (2012), The Ohio State University at Columbus, Ohio, SUA.

A publicat peste 200 de eseuri, comentarii politice și recenzii în toate marile ziare și reviste culturale din ţară. A publicat studii de istorie în Russian History (Brill), Du Bois Review: Social Science Research on Race (Cambridge University Press), Fascism. Journal of Comparative Fascist Studies (Brill), French History (Oxford University Press), History of Political Economy (Duke University Press), Intellectual History Review (Routledge)

Premii literare și distincții universitare

2013-2015 Social Sciences and Humanities Research Council of Canada Postdoctoral Fellow, Department of History, University of Toronto

2012 Premiul pentru Eseu al USR Iași pentru volumul Conștiinţa naţională și statul reprezentativ (Iași, Timpul, 2011)

2011 Trans-Atlantic Summer Institute in European Studies Fellowship, Center for German & European Studies, University of Minnesota

2011 Lynn and Harry Bradley Foundation Fellowship for Military History, The Ohio State University

2010-2011 Presidential Fellowship, The Ohio State University

2009 Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române pentru cartea Cine ne scrie istoria? (Iași, Timpul, 2007)

2005-2009 Doctoral Fellowship, Canada Social Sciences and Humanities Research Council

 

Bibliografie selectivă

Paseism polemic sau încercare de naţionalism critic, eseuri (Iași, Agora, 1996)

Jocuri sub ulm, poezii (Timișoara, Marineasa, 1999)

Literatură cu blazon, eseuri (Iași, Timpul, 2000)

Ortodoxie pe litere, eseuri (București, Christiana, 2006)

Cine ne scrie istoria?, studii și eseuri (Iași, Timpul, 2007)

A treia forţă: România profundă, eseuri (București, Logos, 2008; co-autor: Ovidiu Hurduzeu)

Măsura vremii: Îndemn la normalitate, eseuri (București, Predania, 2009; co-autor: Gheorghe Fedorovici)

Conștiinţa naţională și statul reprezentativ, studii și eseuri (Iași, Timpul, 2011)

Cartea străduţelor subtile, poezii (Iași, Ed. Timpul, 2015)

Ce-a mai rămas de apărat (București, Eikon, 2016)

 

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button