Contemporanul » Educație » Platforma Civică Împreună • Apără copiii României

Platforma Civică Împreună • Apără copiii României

Platforma civică apolitică ÎMPREUNĂ, compusă din 506 ONG‑uri şi 130.000 membri susţinători persoane fizice, mandatată de 330.000 de cetăţeni români în campania Apără copiii României, semnalează aspecte de o gravitate maximă cu privire la ideologizarea învăţământului în România prin proiectul de reformă gândit şi implementat de „experţi”…

Platforma civică apolitică ÎMPREUNĂ, compusă din 506 ONG‑uri şi 130.000 membri susţinători persoane fizice, mandatată de 330.000 de cetăţeni români în campania Apără copiii României, semnalează aspecte de o gravitate maximă cu privire la ideologizarea învăţământului în România prin proiectul de reformă gândit şi implementat de „experţi”. Vă comunicăm astfel, prin prezenta sesizare adresată Comisiei, refuzul Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a comunica numele experţilor cooptaţi, calitatea şi interesul în numele căruia aceştia acţionează în aceste proiecte.

Neprimind niciun răspuns de la MEC, vă aducem la cunoştinţă – pornind de la exemplele concrete de notorietate în societatea românească ‑ modul în care par astfel realizate interese ale unor entităţi din afara şcolii publice româneşti, dar cu efecte răvăşitoare asupra ei.

Context. Activitatea „experţilor” a fost şi este invocată pentru a aşeza procesul reformei sistemului românesc de învăţământ dincolo de limitele responsabilităţii democratice. Cu alte cuvinte, „expertiza” comandată din raţiuni politice, ideologice ori chiar de profit, dar care eludează transparenţa democratică, a fost şi este şi în prezent folosită şi constant redefinită, experţi fiind şi „antreprenorii educaţionali” sau diferitele organizaţii nonguvernamentale (ONG‑uri) care fac, de fapt, lobby pentru diverse entităţi private, având ca obiectiv scoaterea procesului consolidării şi perpetuării sistemului de educaţie din România în afara unei reale dezbateri publice, deci, democratice.

Prezenţa în structurile care controlează procesul reformei învăţământului preuniversitar din MEC a unor directori de şcoli private din România, prezenţă care este un exemplu evident de conflict de interese, vine să susţină cele mai sus menţionate, cu atât mai mult cu cât singurul competitor real al învăţământului privat este învăţământul public, a cărui continuă degradare cauzată de reformele neîntrerupte din ultimele două decenii a avut ca efect direct şi imediat creşterea „cotei de piaţă” a învăţământului privat.

În strânsă legătură cu cele de mai sus, adăugăm că, în prezent, numeroase ONG‑uri desfăşoară diverse programe de schimbare la firul ierbii a învăţământului românesc. Sute de şcoli din România au fost înscrise de directorii lor în aceste programe, deschizând astfel porţile unor organisme a căror acţiune în sânul sistemului de învăţământ public din România se desfăşoară „cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale”, deşi nu a avut loc nicio dezbatere publică în acest sens. Dintre programele care există, menţionăm doar, cu titlu de exemplu, Digitaliada, program susţinut financiar de compania privată Orange România SA şi care urmăreşte „folosirea la clasă a metodelor de lucru interactive şi a conţinutului digital educativ, pentru a creşte performanţele şcolare ale elevilor”. La nivel naţional, programul propune „materiale digitale educative, validate de experţi în educaţie”. În acest program sunt înscrise la acest moment 50 de şcoli cu 5500 de elevi. Referitor la Digitaliada, un fost director al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), în prezent unul dintre experţii ISE folosiţi de MEC pentru a da gir ştiinţific proiectelor care stau la baza nesfârşitelor reforme din învăţământul românesc, declara, printre altele, că: „Personal, cred că este unul dintre cele mai puternice instrumente. În învăţământul clasic de la noi, în prim-plan este profesorul, iar învăţarea are la bază cunoaşterea pe care profesorul o transmite. Copiii trebuie s‑o redea exact în aceeaşi formă – învățatul pe de rost. Dar, în momentul în care ai un instrument digital care mediază relația ta cu profesorul, presiunea și atenția nu mai este doar pe profesor. Profesorul ușor-ușor face un pas în spate și nu mai este neapărat actor principal în sensul de cel care oferă cunoaștere, ci e cel care facilitează cunoașterea. Iar copiii învață în mod natural, spontan?

Astfel, considerăm că exprimarea de către experți ai MEC, în spațiul public, în cadrul unui program ce se desfășoară cu sprijinul Ministerului Educației Naționale, a unor puncte de vedere lipsite de orice coroborare științifică invalidează caracterul științific al reformei sistemului de învățământ din România, o reformă prin care profesorul fie este dat la o parte din calea intereselor ideologice și ong-istice, fie este reciclat prin costisitoare programe/ training-uri/ proiecte pe bani publici spre a servi acestor interese care până acum au avut un singur efect – degradarea învățământului.

Un alt exemplu ne este oferit de activitatea realizată de un consilier al MEC pe probleme de strategie, dar și fondator al școlii Finlandeze din Sibiu, membru în board-ul acestei școli și membru în „core team”-ul ONG-ului EduNetworks care, cu sprijinul companiilor private Lidl România și Bitdefender, urmărește „transformarea” sistemului românesc de învățământ cu ajutorul a „9 organizații consacrate, 68 de specialiști în educație și 50 de mentori din mediul de afaceri”. Actualmente, în program sunt înscrise 114 școli cu peste 64.000 de elevi, asupra cărora vor avea impact activitățile din cadrul EduNetworks. Programul urmărește ca în cinci ani să includă 500 de școli.

Alte exemple de „expertiză” discutabilă propusă de MEC oferă un raport asupra reformei învățământului românesc realizat de un grup de „experți” care cuprindea antreprenori educaționali, oameni de afaceri și directori de școli private. Documentul oferă exemple ale efectelor devastatoare pentru disciplinele respective în învățământul gimnazial și liceal: unirea Matematicii cu Informatica în clasele V-VIII; transformarea Fizicii, Chimiei și a Biologiei în disciplinele „științele vieții” și „științele mediului”; transformarea Istoriei în „Educație pentru societate”; reducerea istoriei universale a Evului Mediu, predată la clasa a VI-a, la doar trei nume: Ludovic al XIV-lea, Soliman Magnificul și Țarul Petru; predarea a două secole din istoria poporului român (XIV-XVI) în doar două ore, timp în care profesorul trebuie să îi prezinte pe: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul.

Recent, Consulul Onorific al Finlandei la Sibiu ne-a asigurat că: „Modelul finlandez este punctul de inspirație pentru viziunea ţatul pe de rost. Dar, în momentul în care ai un instrument digital care mediază relaţia ta cu profesorul, presiunea şi atenţia nu mai este doar pe profesor. Profesorul uşor‑uşor face un pas în spate şi nu mai este neapărat actor principal în sensul de cel care oferă cunoaştere, ci e cel care facilitează cunoaşterea. Iar copiii învaţă în mod natural, spontan.”

Astfel, considerăm că exprimarea de către experţi ai MEC, în spaţiul public, în cadrul unui program ce se desfăşoară „cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale”, a unor puncte de vedere lipsite de orice coroborare ştiinţifică invalidează caracterul ştiinţific al reformei sistemului de învăţământ din România, o reformă prin care profesorul fie este dat la o parte din calea intereselor ideologice şi ong‑istice, fie este reciclat prin costisitoare programe/ training‑uri/ proiecte pe bani publici spre a servi acestor interese care până acum au avut un singur efect – degradarea învăţământului.

Un alt exemplu ne este oferit de activitatea realizată de un consilier al MEC pe probleme de strategie, dar şi fondator al Şcolii Finlandeze din Sibiu, membru în board‑ul acestei şcoli şi membru în „core team”‑ ul ONG‑ului EduNetworks care, cu sprijinul companiilor private Lidl România şi Bitdefender, urmăreşte „transformarea” sistemului românesc de învăţământ cu ajutorul a „9 organizaţii consacrate, 68 de specialişti în educaţie şi 50 de mentori din mediul de afaceri”. Actualmente, în program sunt înscrise 114 şcoli cu peste 64.000 de elevi, asupra cărora vor avea impact activităţile din cadrul EduNetworks. Programul urmăreşte ca în cinci ani să includă 500 de şcoli.

Alte exemple de „expertiză” discutabilă propusă de MEC oferă un raport asupra reformei învăţământului românesc realizat de un grup de „experţi” care cuprindea antreprenori educaţionali, oameni de afaceri şi directori de şcoli private. Documentul oferă exemple ale efectelor devastatoare pentru disciplinele respective în învăţământul gimnazial şi liceal: unirea Matematicii cu Informatica în clasele V‑VIII; transformarea Fizicii, Chimiei şi a Biologiei în disciplinele „ştiinţele vieţii” şi „ştiinţele mediului”; transformarea Istoriei în „Educaţie pentru societate”; reducerea istoriei universale a Evului Mediu, predată la clasa a VI‑a, la doar trei nume: Ludovic al XIV‑lea, Soliman Magnificul şi Ţarul Petru; predarea a două secole din istoria poporului român (XIV‑XVI) în doar două ore, timp în care profesorul trebuie să îi prezinte pe: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul.

Recent, Consulul Onorific al Finlandei la Sibiu ne‑a asigurat că: „Modelul finlandez este punctul de inspiraţie pentru viziunea Educaţia ne Uneşte, singurul document strategic în vigoare la momentul actual fiind contribuţia colegului meu Radu Szekely la dezvoltarea sistemului educaţional românesc.”

Educaţia ne uneşte prevede, printre altele, că învăţătorului i se prelungeşte mandatul până în clasa a şasea şi că dirigintele dispare, înlocuit cu un „consilier de orientare profesională”: „Ciclul secundar inferior începe la vârsta de 12 ani, durează 3 ani, şi se desfăşoară în şcoli generale, sub îndrumarea cadrelor didactice specializate pe discipline şi a unui consilier de orientare profesională, care este cadru didactic specializat în orientare profesională şi preia rolul actual al dirigintelui”. Încă de la acest nivel, elevul va fi „ajutat” de sistem prin „consiliere şcolară” să îşi „aleagă viitoarea profesie”. Practic, această etapă marchează sfârşitul procesului de învăţare aşa cum s‑a petrecut el din zorii civilizaţiei şi până astăzi. Astfel, documentul precizează că scopul „ciclului secundar inferior”, adică al gimnaziului, este socializarea cu pretext şcolar: „Utilizarea timpului în această etapă vizează reducerea drastică a numărului lecţiilor tradiţionale şi ia în considerare alte modalităţi şi contexte de învăţare, cum ar fi proiectele, atelierele, activităţile din afara şcolii, învăţarea individuală etc.” Trecerea de la ciclul secundar primar la cel secundar superior, adică de la gimnaziu la liceu, se face pe baza unui examen al cărui coeficient de arbitrar e sporit prin introducerea componentei tehnice şi a „recomandării consilierului de orientare profesională cuantificată ca procentaj din nota finală”.

La nivelul gimnaziului se urmăreşte să se „dezvolte în principal interesul pentru ştiinţă, arte, studiu şi muncă”, limba şi literatura română, istoria şi geografia fiind trecute pe linie moartă. Literatura română, conform acestei „viziuni”, nu mai este studiată şi cronologic, în context istoric, ci doar ca „ştiinţă a comunicării” în limba română, asemeni limbilor străine, învăţate şi ele ca pure instrumente de comunicare, nu ca porţi spre sisteme culturale complexe, structurate diacronic.

Studiul (dacă se mai poate spune astfel) românei – ca limbă şi ca literatură – în ciclul secundar (gimnaziu şi liceu) îşi propune obiective de un primitivism evident. Astfel, la gimnaziu avem: „– Identificarea de fapte, opinii, emoţii în mesaje orale sau scrise, în contexte familiare de comunicare; – Exprimarea unor gânduri, păreri, emoţii în cadrul unor mesaje simple în contexte familiare de comunicare; – Participarea la interacţiuni verbale în contexte familiare, pentru rezolvarea unor probleme de şcoală sau de viaţă”.

Abia la liceu îşi fac loc rudimente de stilistică, retorică şi abordare formală a unor texte non‑colocviale: „– Distingerea şi interpretarea unei varietăţi de texte şi mesaje receptate în diverse situaţii de comunicare, inclusiv în contexte imprevizibile, formale şi non‑formale; – Aprecierea calităţii estetice a textelor receptate; – Exprimarea de opinii, idei, sentimente, argumente, contraargumente într‑o varietate de contexte, inclusiv profesionale, formulând o diversitate de mesaje şi texte; – Participarea responsabilă şi creativă la o diversitate de interacţiuni în contexte variate, inclusiv profesionale şi sociale, prin respectarea unor convenţii de comunicare.”

Practic, prin acest program, românii vor fi antrenaţi să devină imigranţi în propria limbă. Noţiunile şi abilităţile primare care li se vor preda până la 16 ani îi vor lăsa incapabili să analizeze mesaje mai complexe, să facă analiza manipulări­lor
şi sinteza cunoştinţelor, să îşi rotunjească un orizont de cultură, să devină cetăţeni reponsabili. Soiul de alfabetizare funcţională la care îi va expune „viziunea” „experţilor” de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei nu va modela decât consumatori de sloganuri şi de emoţii, oameni capabili să descifreze enunţuri primare, dar incapabili să înţeleagă texte literare clasice sau să analizeze/ deconstruiască, de exemplu, discursuri electorale sau clipuri electorale mincinoase.

*

Concluzie. Pornind de la campania noastră Apără copiii României, campanie generată de experimentele de ideologie de gen aplicate asupra copiilor români, cum au fost experimentele de notorietate din 19 ianuarie 2018 de la Bucureşti ori din 24 februarie 2017 din Vrancea, denunţăm modalitatea de implementare a acestor proiecte, fără o dezbatere reală în societatea românească, ci doar cu invitarea anumitor ONG‑uri cu platformă ideologică univocă, fără consultarea reală a profesorilor cu experientă, ci doar a profesorilor participanţi la cursurile acelor ONG‑uri, fără consultarea asociaţiilor de elevi din toată ţara, ci doar a celor preferate pe criterii netransparente şi, mai ales, fără a cunoaşte numele experţilor cooptaţi de MEC şi ISE şi calitatea în care aceştia acţionează.

Faţă de faptul că în manualele şcolare din România au început să pătrundă noţiuni de ideologie de gen, în data de 25.03.2019, mandatată de 330.000 de cetăţeni români, Platforma civică ÎMPREUNĂ a notificat Ministerul Educaţiei Naţionale (MEC) şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei cu privire la refuzul introducerii ideologiei de gen în educatia şcolară.

Prin Adresa nr. 724/15.04.2019, al cărei conţinut este străin de solicitarea transmisă de subscrisa în data de 25.03.2019 prin notificarea mai sus menţionată, MEN a răspuns că „experţii cooptaţi cu atribuţii în evaluarea proiectelor de manuale şcolare verifică respectarea principiilor nediscriminării de orice fel”.

Prin acest răspuns, MEN nu doar că nu abordează concret fondul problemei notificate, ci, mai mult, dă dovada de lipsă de transparenţă, necomunicând cine sunt aceşti „experţi cooptaţi” şi calitatea în care aceştia acţionează.

Ulterior am revenit către MEN cu solicitarea punctuală de mai jos, însă fără răspuns: „1. Dacă aţi luat act sau nu de refuzul de introducere a ideologiei de gen în educaţie, notificat dvs. sub nr. 724/26.03.2019, de către cei 300.000 de cetăţeni români care au semnat pe listele noastre împuternicirea efectuării acestui demers juridic de somare a instituţiei dvs. să respecte refuzul de introducere a ideologiei de gen în educaţie. 2. Numele „experţilor cooptaţi” despre care afirmaţi că verifică să nu fie încălcate principiile nediscriminării. 3. Criteriile după care au fost aleşi/ numiţi aceşti „experţi cooptaţi” de instituţia dvs. 4. Dispoziţia legală în temeiul căreia activitatea şi dispoziţiile „experţilor cooptaţi” prevalează dreptului constituţional prevăzut pentru cetăţenii români de art. 29 alin. 6 din Constituţia României.”

Desconsiderarea de către MEC/ MEN a solicitărilor primite din partea a 330.000 de cetăţeni români reprezintă o problemă gravă în sine dat fiind că intruziunea oricărei forme a ideologiei de gen în educaţia copiilor constituie o încălcare a dreptului acestora de a nu fi supuşi abuzului, neglijenţei, violenţei şi exploatării, întrucât prin aceste acţiuni „sunt periclitate (…) dezvoltarea (…) mentală, spirituală, morală” a copilului, conform art. 89 alin. (1) din Legea nr. 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Stimaţi membri ai Comisiei, în faţa desconsiderării abuzive a autorităţilor de resort, vă predăm această problemă gravă care, deşi priveşte sute de mii de cetăţeni, a rămas nesoluţionată.

Credem că sinergia eforturilor cadrelor didactice şi ale părinţilor este aceea care a dat întotdeauna şi va putea da în continuare măsura succesului şcolii româneşti şi mai credem, de asemenea, că, în România, scopul şcolii este însuşirea cunoştinţelor şi obţinerea de rezultate cât mai bune de către elevi, iar nu reeducarea acestora din urmă în sensul că pot fi orice gen, indiferent de datul biologic în care s‑au născut, şi asta doar în baza unei ideologii fără fundament ştiinţific, susţinută de „experţi”.

Cu deosebită consideraţie,

Platforma civică ÎMPREUNĂ

Mihai Gheorghiu, Mircea Platon, Ana Săcrieru

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Mircea Platon

Mircea Platon (n. 23 iunie 1974, Iaşi) Redactor-șef la Convorbiri literare (Iași). Doctor în Istorie (2012), The Ohio State University at Columbus, Ohio, SUA. A publicat peste 200 de eseuri, comentarii politice și recenzii în toate marile ziare și reviste [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest