Cronică plastică

Fresca bisericească în actualitate

Expoziţia de artă sacră a lui Cătălin Băluţ, la Galeria Roman Art. Născut la Roman, judeţul Neamţ, în 1972, pictorul muralist Cătălin Băluţ, lector doctor la Catedra de Artă Sacră a Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Alba Iulia, astăzi stabilit la Arad, a revenit pe locurile natale în a doua jumătate a lunii iulie 2022, cu o expoziţie personală, deschisă la Galeria Roman Art. Vernisajul acesteia a fost, de fapt, un dublu eveniment, ce a cuprins prezentarea lucrărilor de pictură în frescă realizate de artist, în special la Catedrala Sfânta Treime din Arad, dar şi în alte lăcaşuri ortodoxe din această zonă a ţării, precum şi lansarea albumului Catedrala Sfânta Treime din Arad, ce oglindeşte, în imagini şi text, întregul efort depus de Cătălin Băluţ şi de echipa sa pentru împodobirea cu pictură a impunătoarei catedrale arădene.

Pictura bisericească, în tehnica frescei (al fresco şi al secco), apoi şi a mozaicului, pictura de icoane în toate tehnicile tradiţionale (pe lemn, pe sticlă), dar şi miniatura bisericească au renăscut spectaculos în România postcomunistă, după 1990, în primul rând prin lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu, apoi prin înfiinţarea, rând pe rând, a secţiilor de artă sacră, în cadrul facultăţilor de teologie ortodoxă din marile oraşe ale ţării, şi nu în ultimul rând prin canalizarea interesului unora dintre tinerii pictori muralişti sau de şevalet, absolvenţi ai universităţilor de artă laică, către arta sacră, pictura bisericească şi pictura de icoane. Înmulţirea firească şi necesară perpetuării credinţei noastre strămoşeşti a bisericilor, pe tot cuprinsul României, a oferit frontul de lucru propice renaşterii artei sacre de tradiţie postbizantină într‑o ţară desfigurată de peste o jumătate de secol de ateism comunist, de restricţionare a credinţei şi de distrugere programatică a lăcaşurilor de cult ortodoxe. Triumful ortodoxiei în contemporaneitate îl reprezintă, fără îndoială, Catedrala Naţională, un proiect de suflet prea mult amânat, ce‑şi înalţă astăzi către cer cupolele impozante şi se află în plin proces de împodobire interioară cu pictură în tehnica mozaicului, realizat cu sticlă de Murano.

Cătălin Băluţ aparţine tinerei generaţii de pictori formaţi în învăţământul artistic laic şi care alege, printr‑o spectaculoasă schimbare de direcţie, să‑şi îndrepte întreaga energie şi pricepere către pictura bisericească. A făcut‑o încă de la începutul activităţii sale, iar rezultatele n‑au întârziat să apară. Astfel, a pictat, într‑un interval relativ redus de timp, mai multe lăcaşuri de cult, printre care se numără: Biserica Buna Vestire din Satu Mare, Biserica Sfântul Mina şi Sfântul Maxim Mărturisitorul a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad, Biserica Sfânta Varvara din Brad – Hunedoara, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ţebea – Hunedoara, Biserica Schimbarea la Faţă a Mănăstirii Măgura‑Mărtineşti – Hunedoara, Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Deva, Biserica Naşterea Maicii Domnului din Micălaca Veche – Arad; Catedrala Sfânta Treime din Arad, acesta din urmă fiind, cea mai complex dintre lucrările sale.

Revenirea lui Cătălin Băluţ la Roman, în oraşul natal, spre a le face cunoscută activitatea sa iubitorilor de artă de aici, are datele unei simbolice reunificări dintre două zone istorice ale ţării, Ardealul şi Moldova, prin intermediul imaginii sacre, a picturii bisericeşti contemporane ce‑i adună, sub harul inspiraţiei divine, pe toţi creştinii zilelor noastre sub aceeaşi sfântă mantie a ortodoxiei.

Galeriei Roman Art, condusă de doamna Rodica Păduraru, i se datorează organizarea acestui spectacol vizual mai puţin întâlnit în arta contemporană, dar care, prin prezenţa numărului mare de spectatori, dovedeşte fără putinţă de tăgadă actualitatea picturii bisericeşti şi a icoanei, în orice tehnică ar fi ea realizată.

Un eveniment în adevăratul sens al cuvântului, expoziţia lui Cătălin Băluţ a adus pe simeze pânze realizate dintr‑un material special, pe care sunt printate imagini cuprinzătoare, planuri generale ale unor spaţii şi detalii ale picturii realizate de el şi de echipa sa, îndeosebi în interiorul Catedralei Sfânta Treime din Arad, dar şi la capela Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad, precum şi la Biserica Naşterea Maicii Domnului din cartierul arădean Micălaca Veche. Imaginile realizate în condiţii grafice deosebite au fost însoţite de texte explicative, menite să‑l ajute pe privitor să localizeze scena sau personajul sacru înfăţişat, dar şi să înţeleagă semnificaţia teologică a fiecărei reprezentări. Cel mai amplu dintre aceste texte, alăturat unui antimis realizat de artist în 2020 şi expus în ultima sală a galeriei, explică rolul şi importanţa acestuia, cuprinzând chiar şi o scurtă istorie a reprezentărilor sale.

Împodobirea cu pictură a Catedralei Sfânta Treime din Arad, finalizată în 2018, după zece ani de trudă, reprezintă un sumum al artei lui Cătălin Băluţ de până în prezent. Amploarea lucrării a constituit o reală provocare pentru pictor şi pentru ceilalţi artişti care i‑ai fost alături în acest demers. Complexitatea spaţiului pictat, de asemenea, a sporit gradul de dificultate a lucrării. Mărturisit şi pus în operă, elementul inedit al ansamblului mural de la Catedrala din Arad l‑a reprezentat dorinţa artistului coordonator de a integra imaginea sacră în contextul istoric şi arhitectonic al Aradului, astfel încât elemente decorative de factură art deco, inspirate din arhitecura locală, sunt prezente între registrele cu pictură, pe stâlpi şi arcade, în diferite alte spaţii ale lăcaşului de cult. Menirea respectivelor detalii decorative este să‑i semnaleze credinciosului elemente vizuale identitare şi să‑i creeze sentimentul de apartenenţă la un anume spaţiu sacru, apt să‑l reprezinte şi cu care să se identifice. De altfel, o anumită apetenţă pentru decoraţia luxuriantă se face simţită în întregul ansamblu mural de la Catedrala Sfânta Treime.

Un alt element de noutate îl consituie alegoriile pictate ale virtuţilor creştine, redate şi ele în interiorul impunătoarei biserici, în alb şi negru, spre a se distinge astfel de pictura sacră propriu‑zisă.

Programul iconografic al Catedralei din Arad este extrem de complex şi adaptat spaţiilor cuprinzătoare ale lăcaşului. Scenele neotestamentare îndeosebi, dar şi scene veterotestamentare, portretele de sfinţi în picioare, reprezentările Maicii Domnului şi ale Mântuitorului Iisus Hristos, scenele din vieţile sfinţilor, cu toate dobândesc un plus de strălucire prin proiectarea lor pe un fond albastru închis, care le potenţează şi expresivitatea, şi cromatica.

Cătălin Băluţ lucrează în manieră tradiţională, de sorginte bizantină, cu certe influenţe athonite, în acord cu toate canoanele pe care le presupune arta sacră creştină răsăriteană, fără a‑şi refuza însă elementele de creativitate personală. Acestea devin vizibile îndeosebi în modul de execuţie a portretelor de sfinţi, caracterizate printr‑o sporită expresivitate, dar şi a sfinţilor în picioare ori a scenelor cu personaje, cărora le imprimă un dinamism bine controlat, o sugestie de mişcare care‑i individualizează, le subliniază caracterul particular şi‑i aduce mai aproape de privitorul credincios ce contemplă această pictură, realizată după toate rigorile moştenite de‑a lungul timpului. Spre a‑i asigura durabilitatea, Cătălin Băluţ execută fresca în conformitate cu reţetele tradiţionale, fără nici un fel de rabat.

Scenele pictate de Cătălin Băluţ sunt accentuat narative, nelipsite de toate acele detalii semnificative ce potenţează importanţa episodului sacru redat. Personajele şi scenele înfăţişate în frescele sale reuşesc performanţa de a veni în actualitate, prin accentuarea acelui prezent continuu al icoanei şi prin dinamism, dar în acelaşi timp sugerează desprinderea lor de lumea materială şi proiectarea în veşnicie.

Unitară ca viziune este şi cromatica folosită de Cătălin Băluţ. Artistul se dovedeşte adeptul culorilor calde, vibrante, ce reuşesc însă să se păstreze în limitele sobrietăţii şi ale discreţiei impuse de arta sacră răsăriteană.

Chiar dacă nu sunt prezente în expoziţia de artă sacră de la Galeria Roman Art, se cuvine a fi menţionate şi lucrările în mozaic, fie parietale, fie icoane portabile, pe care artistul le realizează cu multă pricepere şi care devin, treptat, o notă distinctivă a creaţiei sale.

Sperăm că, după expunerea pe simeze a imaginilor bisericilor pictate într‑o altă zonă a ţării, Cătălin Băluţ va reuşi să‑i convingă şi pe cei de acasă că arta lui s‑a impus prin măiestrie, seriozitate a abordării şi frumuseţe a reprezentărilor, şi va fi invitat să lucreze şi la Roman.

■ Scriitor, istoric al artelor, publicist

Luiza Barcan

Total 0 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button