Cronică plastică

Coşul Sfintei Filoteea şi culorile din coşuş muscelean

Personalitatea artistică a lui Grigore Popescu Muscel este binecunoscută, la fel ca şi cuprinzătoarea sa opera de restaurator şi iconograf, pentru a numi cu un termen generic arta zugrăvirii de biserici şi de icoane portabile, pe suporturi consacrate. Artist şi profesor pentru numeroase generaţii de iconari şi pictori bisericeşti, el reprezintă un nume de referinţă al artei creştine contemporane. Grigore Popescu Muscel realizează o artă murală de sinteză, respectând vechile reţete de preparare a frescei, o artă unde predomină elementele definitorii şi canoanele de tradiţie bizantină, specifice reprezentărilor iconografice din Biserica Răsăriteană, pe care se „altoiesc” în chip ingenios influenţele mai multor stiluri de pictură murală, aparţinând unor epoci diferite, de la prerenaşterea veacurilor al XII‑lea şi al XIII‑lea, şi până la renaşterea europeană târzie ori chiar manierism.

Artistul a studiat şi a avut prilejul să lucreze, atât în lăcaşuri de cult ortodoxe, inclusiv la Sfântul Munte Athos, cât şi în spaţii ecleziale ale Europei de vest (Germania, Franţa, Italia), decantând apoi cu discernământ toate imaginile şi cunoştinţele asimilate şi aducând la un numitor comun rigoarea dogmatică şi subtilităţile teologice ale artei postbizantine cu picturalitatea accentuată şi rafinamentele artei occidentale. Astfel, arta murală a lui Grigore Popescu Muscel este marcată de o puternică amprentă personală, ce o face lesne recognoscibilă.

Numeroase biserici, din multe regiuni ale României, poartă ca pe o amprentă inconfundabilă podoaba picturii realizate de Grigore Popescu Muscel, artistul care de aproape o jumătate de secol face echipă cu soţia sa, Maria Popescu Dragomir. Un cuplu artistic prolific şi ingenios, care, graţie îndelungatei lui experienţe, ştie cum să gestioneze chiar şi situaţiile neprevăzute sau inconvenientele ce pot apărea uneori.

O împrejurare nefavorabilă, independentă de voinţa celor doi pictori bisericeşti, a fost transformată de aceştia într‑o lecţie de restaurare – în sensul recuperării şi revalorificării unei lucrări de artă –, dar şi într‑un eveniment cultural inedit, cu valenţe pedagogice.

Publicul iubitor de artă şi specialiştii, la fel ca şi tinerii care studiază fie arta sacră, fie restaurarea de pictură, au fost invitaţi de către Grigore Popescu Muscel şi Maria Popescu Dragomir la expoziţia intitulată „Culorile din coş” – la fel ca şi catalogul dedicat evenimentului şi lansat la vernisaj – pe 17 decembrie 2022, la Galeria Arta din Câmpulung Muscel.

În expoziţie au fost prezentate fragmente de frescă extrase din Catedrala cu hramul „Naşterea Domnului” din Brăila sau Catedrala Libertăţii, cum a mai fost numit impunătorul lăcaş, ridicat înspre pomenirea tinerilor ucişi în timpul Revoluţiei din 1989.

De la sfinţirea locului acestei Catedrale, în 1990, şi până în prezent, nu puţine au fost obstacolele şi încercările prin care au trecut ctitorii şi comunitatea creştină a locului, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin osârdia oamenilor, cu toate au fost depăşite. Astăzi, Catedrala Libertăţii din Brăila a devenit un reper spiritual al oraşului‑port de la malul Dunării, iar frumuseţea ei s‑a desăvârşit prin pictura murală ce poartă semnătura familiei Grigore Popescu Muscel & Maria Popescu Dragomir.

Zugrăvirea lăcaşului a început în anul 2007 şi s‑a întins pe o perioadă considerabilă de timp, dată fiind dimensiunea spaţiului ce trebuia împodobit. La un moment dat, o situaţie neprevăzută şi nedorită, respectiv o infiltraţie de apă, a condus la deterioarea unei părţi a frescei. Acela a fost un moment de cumpănă cu o rezolvare fericită, în cele din urmă, datorită convertirii unui accident într‑un gest cultural unic, în felul lui.

Fragmentele din propria lor frescă, ce au mai putut fi salvate, au fost extrase de cei doi artişti şi restauratori prin metoda decopertării pe fragmente mici, cu suport din var şi câlţi, iar apoi, atât cât a fost necesar, spaţiile de unde s‑a extras fresca, au fost repictate.

Gândul celor doi pictori bisericeşti nu a fost doar acela de a salva anumite fragmente de pictură, ci şi de a oferi tinerilor ucenici o lecţie de extragere a picturii printr‑una dintre metodele clasice, atunci când situaţii extreme o impun.

În prezent, pictura Catedralei Naşterea Domnului din Brăila se apropie de sfârşit, iar expoziţia deschisă la Galeria Arta, în locul de origine al pictorului Grigore Popescu Muscel, are valenţele unei celebrări, pentru că încununează un demers artistic complex, solicitant şi cu multe provocări, dar are, totodată, şi o dimensiune pedagogică explicită.

Mai mult, publicul are rar ocazia să vadă expuse într‑o galerie fragmente de frescă extrase dintr‑o biserică, în scopul salvării lor. Arareori putem privi astfel de fragmente în alt context decât cel cărora ele le fuseseră destinate iniţial.

În culori discrete şi rafinate, predominând tonurile de brun şi albastru, precum şi griurile colorate, încadrate asemenea unor tablouri, fragmentele de frescă prezentate sunt portrete ale unor sfinţi, elemente anatomice, precum mâini ce binecuvântează, detalii de arhitectură sau chiar motive decorativ‑simbolice menite împodobirii anumitor spaţii ale bisericii. Chiar şi aşa, desprinse din contextul lor iniţial, frescele capătă valoarea unei lucrări de artă de sine stătătoare, iar expunerea lor astfel gândită constituie un demers inedit de conversie a menirii iniţiale – decorarea a unui spaţiu sacru – într‑o finalitate culturală.

Fragmentul bine pus în valoare are capacitatea de a evoca întregul şi chiar acest rezultat îl obţin cei doi artişti prin demersul lor recuperator.

Şi pentru că expoziţia s‑a deschis în preajma Crăciunului, cei doi artişti au alăturat rafinatelor fragmente de frescă extrase din Catedrala Naşterii Domnului de la Brăila şi creaţii de atelier, adică icoane portabile, îndeosebi tripticuri pe lemn, a căror temă este chiar marele praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Albumul „Culorile din coş”, în care se regăsesc fragmentele de frescă prezente în expoziţia cu acelaşi nume, a fost gândit de către autoarea lui, doamna Maria Popescu Dragomir, ca o oglindă a activităţii celor doi pictori din ultima perioadă, dar şi ca o rememorare a numeroaselor intervenţii de restaurare a picturii unor biserici monument istoric sau a realizării şi mai numeroaselor ansambluri de pictură murală din nou în lăcaşurile de închinare ridicate înainte de 1989 şi după această dată, până în zilele de acum, în mai toate zonele ţării.

Titlul ales, „Culorile din coş”, a fost inspirat de coşul cu care Sfânta Muceniţă Filoteea de la Curtea de Argeş este îndeosebi reprezentată în icoana ei, spre a fi evocată, astfel, nesfârşita‑i generozitate şi compasiune pentru cei umili şi năpăstuiţi. Dar coşul familiei de artişti Popescu Muscel este mai degrabă o metaforă pentru preaplinul inimii lor ce revarsă culoare în lăcaşurile lui Dumnezeu, pe zidurile împodobite cu sfinţi, spre bucuria şi mângâierea credincioşilor.

La sfârşitul anului 2022, Câmpulung Muscel, locul de baştină şi de suflet al familiei artiştilor Grigore Popescu Muscel şi Maria Popescu Dragomir, a primit darul bogat adus de cei doi pictori, în primul rând, Naşterii Domnului, şi apoi tuturor celor ce se bucură de priceperea şi de dăruirea lor.

■ Scriitor, istoric al artelor, publicist

Luiza Barcan

Total 1 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button