Contemporanul » Cronică plastică » Aspecte inedite ale expoziţiei Muzeul Simu şi Pinacoteca Bucureşti

Aspecte inedite ale expoziţiei Muzeul Simu şi Pinacoteca Bucureşti

Expoziţia Muzeul Simu şi Pinacoteca Bucureşti prezintă un muzeu dispărut şi povestea familiei Simu…

Deschisă la Palatul Suţu până la 27 septembrie 2020, expoziţia Muzeul Simu şi Pinacoteca Bucureşti prezintă un muzeu dispărut şi povestea familiei Simu. Muzeul Municipiului Bucureşti păstrează atât obiecte de patrimoniu, cât şi o valoroasă arhivă de la Muzeul Simu. Multe dintre operele de artă şi documentele din expoziţie se află în patrimoniul Pinacotecii Bucureşti (Secţia Artă). Restul pieselor provin de la alte departamente ale Muzeului Municipiului Bucureşti: Secţia Antropologie Urbană, Secţia Istorie, Biroul Patrimoniu şi Evidenţă Centralizată şi Serviciul Documentare, Bibliotecă, Arhivă.

Colecţionarul de artă Anastase Simu (1854‑1935) s‑a născut la Brăila într‑o familie originară din Epir, iar la vârsta de 19 ani a devenit moştenitor al averii unchiului său, Petrache Simu, pe când era încă elev la Institutul Teresianum din Viena. Şi‑a obţinut licenţa în drept la Paris şi doctoratul în ştiinţe politice şi administrative la Bruxelles. Simu a activat ca secretar la Legaţia României din Berlin, a fost senator de Brăila în trei legislaturi consecutive, membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucţiunii Publice (1910‑1915), membru al Ateneului Român, membru de onoare al Academiei Române, membru de onoare al Tinerimii Artistice, membru de onoare al societăţii Cercul artistic, membru activ al Societăţii Geografice Române, membru activ şi în consiliul Societăţii de Binefacere Regina Elisabeta, membru de onoare al Societăţii Numismatice Române, membru activ şi vicepreşedinte al Societăţii pentru învăţătura Poporului Român, membru activ al Societăţii Centrale Agricole şi membru al Jockey‑Clubului Român.

În 1882 Anastase Simu s‑a căsătorit cu Elena Dumba (1864‑1934), fiica lui Iraclie N. Dumba, proprietar al moşiei Tufeni din Teleorman, pe care acesta i‑a oferit‑o drept zestre. Soţia sa, provenită dintr‑o cunoscută familie de aromâni, l‑a sprijinit în demersurile legate de alcătuirea colecţiei de artă, aspect remarcat în epocă. Elena Simu s‑a numărat, alături de Anastase Simu, printre membrii Societăţii de Binefacere Regina Elisabeta.

Anastase şi Elena Simu s‑au stabilit în Bucureşti în 1888. În 1904 a fost cumpărat terenul pe care, în 1907, a început construirea Muzeului Simu, inaugurat în 1910. Generozitatea lui Anastase şi a Elenei Simu a fost remarcabilă: nu numai terenul, Muzeul Simu şi operele pe care le adăpostea au fost donate statului român în 1927, dar au fost asigurate şi mijloacele de întreţinere a instituţiei şi de îmbogăţire permanentă a colecţiei. De exemplu, la 14 noiembrie 1933 Ministerul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor transmitea mulţumiri pentru adăugarea la donaţia din 1927 a 9 lucrări de sculptură, desen şi gravură, precum şi a 9 volume de artă pentru bibliotecă. Prin testament, Anastase Simu a lăsat Ministerului Cultelor şi Artelor o avere consistentă. În 1935, conform cererilor testamentare ale donatorului, Ministerul a înfiinţat Fundaţia Simu, a cărei misiune era să administreze, să întreţină şi să îmbogăţească instituţiile de artă fondate de Anastase Simu: Muzeul Simu şi Casa Simu‑Muzeu.

Excepţional este însă faptul că Anastase Simu a oferit donaţii multor organizaţii, iar Elena Simu a sprijinit financiar, prin testament, Comuna Tufeni, Societatea de Binefacere Regina Elisabeta şi Academia Română. Din Fondul Elena Simu, Academia Română a tipărit mai multe publicaţii privind artişti români, o parte dintre acestea fiind prezentate în expoziţie.

Corespondenţa păstrată ne arată că Anastase Simu a mai oferit şi alte donaţii: 30 de opere de artă către Primăria Municipiului Brăila în iunie 1928; 8 lucrări de artă pentru Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj, care au fost expuse în noul sediu al Institutului de Studii Clasice în 1929; 4 hărţi vechi referitoare la Ţara Românească şi Transilvania către Muzeul pedagogic al Administraţiunii Casei Şcoalelor din Ministerul Instrucţiunii şi al Cultelor în decembrie 1910; 2 desene pentru Muzeul Militar Naţional din cadrul Serviciului Istoric, Marele Stat Major, Ministerul de Război în iunie 1929; 2 manuscrise pentru Arhivele Statului în aprilie 1929; 2 tablouri către Camera de Agricultură a Judeţului Brăila în iunie 1929; 1 lucrare pentru Asociaţia Funcţionarilor de Bancă din Bucureşti în iunie 1930; 1 lucrare pentru Jockey‑Clubul Român în iunie 1933. Mai mult decât atât, s‑a oferit sprijin financiar pentru restaurarea Bisericii Naşterea Sf. Ioan Botezătorul din Bacău (iunie 1925), buna funcţionare a Societăţii pentru învăţătura Poporului Român sau pentru persoanele sinistrate din cauza inundaţiilor din Sud‑Estul Franţei, prin Union des Français de Roumanie.

Anastase şi Elena Simu petreceau mult timp la Nisa, dar şi la Paris, Viena, Berlin, München. Călătoriile în străinătate au reprezentat multiple ocazii pentru achiziţionarea unor opere din expoziţii, ateliere, galerii, colecţia îmbogăţindu‑se treptat.

Într‑un Jurnal de cheltuieli alcătuit de Anastase Simu pentru perioada 1897‑1907 aflăm câteva detalii referitoare la călătoriile celor doi colecţionari, dar şi despre operele achiziţionate. Astfel, în vara anului 1902, au ajuns la Viena, Würzburg, Nürnberg, Kissingen. A fost o perioadă în care au achiziţionat obiecte de artă decorativă şi au comandat piese de mobilier. Bugetul s‑a ridicat la 12.532 lei. În iarna anului 1903 au mers la Monte Carlo, dar au trecut şi prin Milano, Genova, Pisa, Florenţa, Bologna, Veneţia şi Trieste, cheltuind 6.230 lei. În ianuarie 1907 Anastase şi Elena Simu erau într‑o „călătorie entuziastă prin Viena, în Ravenna, Florenţa, Napoli, Taormina, Syracusa, Palermo, Messina, Napoli, Siena, Paris”. Pe parcurs au făcut târguieli de artă în valoare de 2.300 lei şi au plătit aconturi la Florenţa de 1.300 lei. Menţionăm faptul că în expoziţia „Muzeul Simu şi Pinacoteca Bucureşti” sunt prezentate două lucrări din majolică din patrimoniul Muzeului Nicolae Minovici (Cap de femeie şi Cântăreţii), reproduceri după originale aflate la Florenţa, realizate de Giovanni della Robbia şi, respectiv, Luca della Robbia.

Printre operele amintite în Jurnalul de cheltuieli se numără Marina de Eugen Voinescu, prezentată în expoziţia de la Palatul Suţu, aflată în colecţia Pinacotecii Bucureşti. Pictura a fost achiziţionată în martie 1901, direct de la artist, cu 150 lei. Comparativ, în luna aprilie din acelaşi an a fost oferită suma de 300 lei pentru lucrarea Ciobănaş de Grigorescu, iar pentru Ţiganca de Theodor Aman, Anastase Simu a achitat 1.400 lei în luna mai a anului 1902.

În prima sală a expoziţiei este prezentat şi un bust al colecţionarului Anastase Simu realizat de Frederic Storck, provenind de la Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu Storck. Din Jurnalul de cheltuieli aflăm că pentru portretul realizat de Fritz Storck a fost achitată, în mai 1901, suma de 1.000 lei. O sculptură din bronz semnată de Richard Tautenhayn, respectiv Isus Christos, achiziţionată de la Viena, a costat 700 lei. Pictorului Kimon Loghi, pentru două tablouri, colecţionarul i‑a plătit 400 lei în aprilie 1904. O lună mai târziu colecţia s‑a îmbogăţit cu un tablou de Luchian şi cu lucrarea Arab, semnată tot de Kimon Loghi, fiecare dintre acestea costând 100 lei.

În Jurnalul de cheltuieli se regăsesc şi achiziţii de carte. Astfel, în luna septembrie 1903, Anastase Simu a investit 50 lei pentru cărţi, iar în decembrie a cumpărat, cu 30 lei, 10 monografii artistice. În luna următoare a investit 35 lei în legarea unor volume. Pentru o imagine de ansamblu, facem precizarea că pâinea pentru 6 luni a fost bugetată de către Anastase Simu cu 65 lei.

Aminteam faptul că Anastase Simu a fost membru în mai multe organizaţii. În documente se regăsesc cotizaţii şi donaţii oferite acestora. Astfel, în iunie 1903 Anastase Simu plătea o cotizaţie de 7 lei Societăţii Numismatice şi cumpăra trei medalii vechi româneşti cu 50 lei. În martie 1905 făcea o donaţie de 200 lei Tinerimii Artistice şi oferea o contribuţie de 24 lei pentru Societatea numismatică. În Muzeul Simu erau prezentate 14 plachete şi medalii regale româneşti, donate de Regele Carol I. O parte dintre acestea se regăsesc în expoziţia de la Palatul Suţu, provenind din Colecţia Paranumismatică a Muzeului Municipiului Bucureşti.

Muzeul Simu a fost considerat, pe bună dreptate, cel mai valoros muzeu de artă din România acelor vremuri.

Legendă fotografii:
Fig. 1. Elena Simu în cea de‑a doua sală a muzeului
Fig. 2. Pe treptele Muzeului Simu după solemnitatea actului de donaţiune, 17 noiembrie 1927

Angelica Iacob

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest