Din ultimul număr:
Contemporanul » Antologiile Conte » Pavlina Pampoudi

Pavlina Pampoudi

„Scoate marea o voce ascunsă ─
voce care ne intră
în inimă şi o emoţionează
şi o încântă.”
Κonstantinos Kavafis

Creatoarele din Grecia au ieşit din propria cochilie şi se luptă în grup cu orânduirea, prin toate mijloacele, folosind propriul discurs poetic, calitativ şi esenţial. Vocea lor, precum sunetul mării, ne mişcă şi ne face fericiţi. Vă prezentăm acum o voce poetică feminină îndrăzneaţă, de un lirism spontan, tandru, feminin. Pavlina Pampoudi este scriitoare şi ilustratoare. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Atena, la Şcoala de Arte Plastice din Atena şi la Byam Shaw College of Art din Londra, dar şi matematica, la Facultatea de Fizico‑Matematică. A lucrat ca profesor, redactor în companii de publicitate, traducător, agiograf, producător de produse cosmetice, editor de text etc. A tradus din Carroll, Cehov, Milne şi T.S. Eliot. A publicat până acum 15 volume de poezie, 5 cărţi de proză, peste 40 de cărţi pentru copii şi 31 de traduceri de opere literare. De asemenea, a făcut trei expoziţii de pictură, a scris mai multe scenarii pentru radio şi televiziune, precum şi multe melodii. Este membru fondator al Societăţii Scriitorilor şi al Cercului Poeţilor. Redactor‑şef al revistei electronice de vorbire şi artă Peri ou: www.periou.gr

Pavlina Pampoudi: „Poezia nu este întotdeauna «la mâna ta». Poezia este scrisă ori de câte ori consideră ea oportun momentul. În proză analizezi, în poezie concentrezi”.

 

Pasărea poemă

 

Şi iarăşi vin în vis peisajele
Planetei strămoşeşti
Aglomerate de populaţia celor  invizibile

Nori într‑o rotire inversă boltei cereşti,
Vânaţi la viteza luminii,
Ridică un vârtej de păsări înspăimântate
Amintiri
Din propria specie înaripată
A omului

Cântăreaţă aviană a unui inferior eter,
Harpie, furie, grifon, fenice bicefal,
Vrabie stângace,
Cu o fărâmătură de infinit în cioc
Şi înlăuntru, şi în afară
Zgârieturi păsăreşti
Eu scrijelesc
Oblic găoacea
Bat
Bat

Să mi se spargă
Oul
Cu puiul logosului născut ca să moară

 

Animalul poemă

 

Dizgraţioasa căţea fuge
O panică
Mă urmăreşte
În cercuri
O izgonesc
Mă muşc
Loial
Pe viaţă
Graţia
Paznic
Oare ce păzeşte şi de cine
Cu o şiră a spinării şubredă
Întreruptă
Kilometri răpiţi
Incendiaţi pe ea
Coadă de cometă
Picioare rupte
De masă carnivoră
Jocuri de artificii
Poezii
Pe bolta craniană o pădure arzând
Vine din urmă

 

Atena

 

Atena este o fiică enigmatică ilustră.

Din capul tatălui ei, neînarmată, a sărit cândva
Toracele i‑a ciocănit cu amoruri strălucitoare.
Fecioară pandemică, în instituţia căsătoriei a intrat
Fiu în schimb a dat

Azi, moral nu e obligată.
Călătoreşte des sau lipseşte în acelaşi loc
Netulburată
Caută oracolele să înţeleagă
Îndeplinirea şi anularea lor exorcizează
Cu mişcări blânde, de zi cu zi
Pentru prepararea mâncării
Pentru materialul scris al singurătăţii

Celei întunecate, dar
Cunoscând limbajul verde
Se înţelege cu veşnicul verde
Toarce cuvântul într‑un fir grosolan
Dintre cele care duc la Hades, negreşit

Dar nu îl urmează, înţeleapta,
Ghemuri mici doar desface,
Foloseşte
Ca instrumente, în iarna însingurată
Versuri mici tricotate, de primăvară, pregăteşte
Pentru dimensiuni mai mari

 

Securitate 

  

Din fericire, casa este întotdeauna aici.
Construită pe mine.
Mă şerpuiesc cu poftă în camere
Flămând, în aşteptare.
Vor veni în vizită. Sau catastrofa,
Sau toamna.

Curriculum vitae 

Lumea şi casa, în siguranţă
Cu ferestruici care dau spre ferestre
Care se uită la ferestre.
Am trăit modest.
Ascunzându‑mi ca pe nişte fantezii obscene
Inima, rinichii şi intestinele,
Creierul, ficatul, plămânii,
Ghemul nervilor,
Ruşinea secreţiilor
Intenţia, actul şi sângele lor.

Pe mine şi spiritul greşit
Bătut cu zbierete
În sticla lui.

 

Am avut un iubit – 1968  

 

Am avut un iubit, un vânt sălbatic,
Un râu care a devenit suspin

Acum două floarea‑soarelui
Ochii lui pe care atât de mult i‑am sărutat,
Acum visele lui
Au devenit două prelingeri de rouă amară

Nu a înviat a treia zi
De douăzeci de zile doarme sub ploaie

Acum un mac
A marcat poziţia inimii sale,
Acum este vocea lui
O vrabie care zboară spre sud

 

Efemer

 

Iar ziarele propagă
Maternitatea
Pasta de dinţi Alpha
Şi relaxarea de duminică aproape de natură.

Oamenii circulă şi se grăbesc
Ţinând la subsuoară
Sarcofagul propriilor argumente
Cu situaţiile, bilanţurile
Şi manualele.

Corectând pe ici pe colo, nepăsător,
Acest indiciu subtil de ştreang.
Circulă şi se grăbesc… Nu este amuzant?

Ascultă:

Totuşi,
În inima mea
Un vânt
Confesează copacii

Prezentare şi traducere de Angela Bratsou
■ Poet, prozator, ilustrator şi editor

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest