Antologiile Conte

Borce Panov

Borce Panov este unul dintre cei mai importanţi poeţi din Macedonia de Nord, director artistic al Festivalului Internaţional de Poezie „Aco Karamanov”, organizat anual de peste 50 de ani. Consilier pentru cultură şi educaţie în cadrul municipalităţii din Radovish, Borce Panov este membru al Asociaţiei Scriitorilor Macedoneni şi al Academiei de Literatură şi Artă Slavă din Varna, Bulgaria. A publicat 14 cărţi de poezie, 7 piese de teatru şi mai multe librete în limba macedoneană, precum şi 9 cărţi de poezie în limbile sârbă, croată, slovenă, bulgară, arabă, italiană şi engleză, iar nu peste mult timp cartea sa Dumnezeu ca substantiv abstract va fi publicată în România de Editura Ideea Europeană, în traducerea lui Constantin Severin.

Poezia sa este tradusă în peste 40 de limbi şi publicată în multe antologii şi reviste de prestigiu de lume. A câştigat mai multe premii literare, cum ar fi Premio Mondiale „Tulliola‑Renato Filippelli” în Italia, Premiul Internaţional de Excelenţă „Oraşul Galateo‑Antonio De Ferrariis” (Italia, Roma, 2021), Premio „Le Occasioni” în Italia, Premiul literar Sahitto (2021), Naji Naaman 2022 pentru creativitate, Klemens Janicki (Polonia, 2022) şi „Predrag Matvejevic” în Croaţia.

 

LUPUL  

1.

poezia este exact precum căţeluşul meu
când este fericit se ridică pe picioarele din spate
şi urlă cu o voce răguşită ca să mă facă să‑mi amintesc
că a fost lup
iar eu am fost un om al cavernelor

2.

poezia are un stomac care mârâie
dar nu arată niciodată că este înfometată
cel mai important lucru pentru ea este
să sară pe scaunul gol
şi să facă parte din familie în jurul mesei de seară

RĂSTIGNIREA TIMPULUI 

dacă răstignim cuvântul
va redeveni trup
pentru a ne face să simţim toată bucuria
cu care Dumnezeu a creat lumea
şi toată durerea
cu care şi‑a sacrificat propriul fiu

dacă vom răstigni timpul
va fi cineva care se va înălţa din nou
pentru a crea un spaţiu pentru o întreagă civilizaţie

RULETA RUSEASCĂ

cu mulţi ani în urmă
mi‑am trimis o scrisoare
în această dimineaţă ceţoasă
în mod surprinzător
m‑am gândit la acea scrisoare
dar nu‑mi amintesc ce era scris în ea
acum putem să reluăm
ruleta rusească
între noi există un al treilea jucător
care înainte era absent

MAMA MEA

am întrebat‑o pe mama mea la telefon
cum se simte
se pregătea pentru moarte mi‑a spus
a cui moarte ‑ am întrebat‑o din nou
a mea ‑ a spus ea
am rămas mut
şi i‑am spus să nu‑mi mai vorbească aşa
nu înseamnă că a murit a zis ea
dacă s‑a dus la magazin
să cumpere un cearşaf alb
şi apoi mi‑am amintit de profesoara mea de artă
ea ne spunea că albul este o culoare
care îmbrăţişează matern toate culorile
pentru un nou început al sfârşitului a ceea ce nu cunoaştem
profesoara mea ne întreba mereu
dacă am văzut pasărea albă
care se desprinsese de pe pânză
pentru a locui într‑un meridian cald în unul dintre noi

în mijlocul ramurilor corzilor vocale
acea pasăre a paradisului va cânta pentru tine într‑o zi
şi îl vei vedea pe Adam muşcând din măr 

pictează mărul acela cu sentimentul
că muşcătura nemuririi ţi s‑a înţepenit în gât
în timp ce devii conştient de propria moarte 

profesoara îmi vorbea şi eu
o ascultam pe mama
făcând glume despre moartea ei
din meridianul cald al copilăriei mele

SCHELETUL VIITORULUI

spaţiul se prelungeşte prin ferestre
firul cu plumb al cerului cade şi rupe cele trei puncte
la sfârşitul propoziţiei orizontului
şi dalta îmi cade din mâini
dalta cu care am cioplit pietrele visului

un om ar trebui să se oprească pentru o clipă
pentru a vedea creaturile respiraţiei sale

cu perdelele suflate ca nişte pânze albe
camerele mele navighează pe linia albastră a dimineţii
în spatele celor trei puncte ale timpului şi spaţiului
oamenii dorm în aşteptarea eternităţii

vântul se învârte ca un izvor
în jucăria mecanică a apocalipsei
bufniţa preistoriei aterizează pe rafturile cu cărţi
şi tiranozaurii şi reptilele
vânează încă lumina zilei din ochii noştri

în cea mai adâncă noapte a fricii noastre
rugăciunea e ca o capcană a genelor
în care ţinem Soarele doar pentru o clipă
în timp ce un pod ca o pasăre sare din partea noastră
peste ceaţa din care toate cârtiţele războiului
ies la iveală una câte una
şi somnambulii se întorc la noi
ca un bumerang al visului

teatrul feţelor noastre planează în jos
pereţii genelor ne despart de o lume în care amintirile sunt
clepsidre ale iluziilor
spunând că murim fiind nemuritori
cu toate scenele de catharsis
în care nu recunoaştem iadul pe care l‑am creat
în timp ce cheia mecanică a vântului se deşurubează singură

labirintul amăgirii este o casă a melcului
în spirala lui ne întoarcem la începutul Creaţiei
şi ne întrebăm
de ce ne străduim să fim învingători
pentru a lua totul înaintea celorlalţi
în timp ce din buze în buze cuvintele călătoresc
cu toate liniile de cer ale sosirilor şi plecărilor
în timp ce umbrele noastre se încheagă pe scheletul viitorului
iar noi credem că am creat timpul

APOCALIPSA

Aşteptăm să vină ceasurile ascunse,
ne imaginăm cheile
cu care vom ieşi din timp

Este suficient să ne simţim pulsul cu degetul arătător
Devine noaptea un trup întunecat al inimii noastre
Ne este insomnia noastră luminată de zori
Ne ciripesc gândurile împreună cu păsările
dispuse ca nişte note în arhitectura pădurii

Care este proporţia forţei
cu care presiunea noastră apasă în pereţii vaselor de sânge,
dacă vine din afară, de la marginea universului şi a Pământului,
pe un singur centimetru pătrat,
un kilogram de aer ne presează în fiecare clipă

Vor fugi camerele din casele noastre
iar pe străzi ‑ oraşele toate în panică,
aerul din această vreme
şi râurile şi mirosul urât al cadavrelor din albia uscată a râurilor
vor scăpa de noi

Va fi oare Dumnezeu întunecat la capătul cerului
ca o amibă stelară care ne adună minţile
milioane de ani de la începutul viselor

Ne vom deghiza cu Soarele decojit
cu literele Morse ale orbilor,
şi ultima rugăciune ca o piele de şarpe
din care s‑a născut reptila apocalipsei

Devine noaptea un trup întunecat al inimii noastre,
Ne este insomnia noastră luminată de zori,
Ne ciripesc gândurile împreună cu păsările
dispuse ca nişte note în arhitectura pădurii

Prezentare şi traducere de Constantin Severin
■ Poet, dramaturg

Total 1 Votes
0

Contemporanul

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent cu aparițiile editoriale, inclusiv ale editurii Contemporanul, care vă pune la dispoziție un portofoliu variat de cărți de calitate, atât romane și cărți de beletristică, cât și volume de filosofie, eseu, poezie și artă.
Contemporanul promovează cultura, democrația și libertatea de exprimare.

The Contemporanul, founded in 1881, is a national journal for culture, politics and science, including reports on ongoing Romanian and international cultural, social and political events, as well as on quality books brought out by the Contemporanul Publishing in the fields of literature, philosophy, essay, poetry and art.

The Contemporanul Journal promotes culture, democracy and freedom of speech.

www.contemporanul.ro

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button