Lecturi - Despre Cărți

Geniul inimii şi „Duhul Vieţii Sfânt”

Note de traducător în chineză al romanului în versuri Geniul inimii de Aura Christi. Era începutul lunii iunie 2016, abia păşisem pragul verii, mult aşteptatul sezon în România. Oriunde te duceai, în oraş sau la ţară, se auzea ciripitul păsărilor de printre verdeaţa înmiresmată; simţeai înflorirea vieţii sub bolta cerească azurie. Mă aflam în Bucureşti, într‑un scurt răgaz, după participarea la un şir de manifestări academice, găzduite de Universitatea „Ovidius” din Constanţa. La sugestia unui prieten am fost la cea de‑a XI‑a ediţie a Salonului Internaţional de Carte „BOOKFEST”, unde am cumpărat nişte cărţi noi. O surpriză deosebit de plăcută a fost întâlnirea neaşteptată acolo cu domnul Nicolae Breban, romancier legendar şi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Prin Domnia Sa am cunoscut‑o şi pe Aura Christi, poet, redactor‑şef al revistei Contemporanul. Ideea Europeană. Păstrez încă în minte impresia momentului; pe faţa ei sclipeau ochii marcaţi de o isteţime intelectuală. Aura îmi vorbea de un Festival Internaţional de Poezie de la Iaşi, pomenind şi câţiva poeţi chinezi care îi plăcuseră.

În toamna târzie a aceluiaşi an, am fost din nou la Bucureşti cu o delegaţie ce reprezenta Shandong Education Press care participa la Târgul Internaţional de Carte şi Învăţătură Gaudeamus, ocazie cu care m‑am reîntâlnit cu Aura Christi. De data aceasta, am asistat la lnasarea volumului de versuri Culoarea paradisului semnat de poetul Jidi Majia, versiune română realizată la Editura Ideea Europeană. De asemenea, am fost martori la încheierea unui Acord privind demararea unor proiecte de colaborare între cele două edituri: chineză şi română. Atât eu, cât şi compatrioţii mei am fost puternic impresionaţi de sinceritatea şi deschiderea Aurei, ca şi a multor altor prieteni români, pentru schimburile şi cooperarea în domeniul culturii între China şi România. Prodigioasa ei activitate de creaţie literară, desfăşurată de‑a lungul anilor, plus recomandarea călduroasă a domnului Constantin Lupeanu, diplomat, scriitor şi traducător, care era şi directorul Institutului Cultural Român la Beijing, mi‑au atras atenţia asupra acestui poet, cu opera sa de rezonanţă în literatura română actuală. În anul următor, când Shandong Education Press pregătea editarea în chineză a unei cărţi a Aurei Christi, Geniul inimii, am acceptat fără ezitare invitaţia de a o traduce. Şi, în urma unei munci de peste un an, mereu cu întreruperi, am ajuns la forma finală: cartea de faţă, accesibilă publicului chinez.

Roman în versuri cu caracter mai mult sau mai puţin autobiografic, Geniul inimii are în structura sa trei „cărţi” cu 217 poeme strâns corelate între ele. Într‑un flux epic şi liric, s‑a redat cât se poate de viu şi cuprinzător lumea în care s‑a format fiinţa unei intelectuale, fiind abordate trăirile sale de poet, de o mare sensibilitate, fineţe şi profunzime. Poemele pendulează între viaţă şi suflet, între material şi spiritual, în atmosfera multiculturală specifică Europei de Sud‑Est. E, aici, în acest roman în versuri un proces psihic şi moral străbătut, viu şi complex, de la conştiinţa de sine, dialogarea cu sine până la înălţare, depăşire de sine, dezvăluind caracterul sacru al vieţii ca duh al universului şi, totodată, esenţa individualităţii fiecărui om în parte. Interdepedenţa şi convieţuirea armonioasă a Omului cu natura constituie, evident, o temă filosofică cu semnificaţii contemporane ce preocupă destinele omenirii.

Asemenea căutări şi descrieri din interior nu sunt în exclusivitate nişte experienţe personale de viaţă şi nu se pot desprinde de timpul şi mediul social existenţial pentru autoare, ceea ce a fost, de fapt, un destin al naţiunii române în condiţiile istorice date. Fără să rămână în „perimetrul” unui eu, limitat prin definiţie, scăldat în nostalgia peisagistică cotidiană, poetul şi‑a axat, totuşi, ici şi colo, viziunea, selectiv, spre unele aspecte ale istoriei naţionale, ca şi spre cele din perioada de tranziţie socială la care a asistat. În consecinţă, luăm cunoştinţă de unele reflecţii ale poetului aflat în faţa unor mutaţii politice, culturale, sociale şi ţinând de destinul naţiunii române. Tema Acasă – în exil, întâlnită în creaţia aurachristiană, se extinde semnificativ printr‑o simbolistică bogată.

Citind şi traducând această operă mi s‑au întipărit în memorie câteva impresii deosebite. În primul rând, e liricul. Cu paleta sa de o cromatică obţinută în geniul său, poetul şi‑a exprimat dragostea pentru natură şi viaţă; din peana artistului, totul din univers şi‑a recăpătat vitalitatea, constituind elemente componente ale lumii, într‑un raport de conectare spirituală trainică cu Omul. Cântarea naturii şi a vieţii se face din adâncul inimii, simplu şi cu o candoare debordantă, amplificată adesea printr‑o exuberanţă sufletească şi lingvistică, revărsată, uneori, aidoma unor pâraie şerpuitoare, alteori – cu repeziciunea şi învolburările fluviale largi, ample, într‑o stare nu lipsită de anxietate inefabilă, alternată şi cu reveria. În al doilea rând, e vorba de intertextualitate. Ca scriitoare care a trăit mult timp, primii 26 de ani de viaţă, în Republica Moldova, Aura Christi a fost încă din adolescenţă influenţată, pe lângă literatura română, şi de cea rusă. Poeta s‑a familiarizat, totodată, cu alte culturi ale lumii, preponderent cu filosofia, istoria, literatura şi arta europeană. Prin urmare, urmărim în cartea sa multe interferenţe ale diferitelor civilizaţii, culturi şi imagisme literare, inserarea unor personaje literare şi aluzii inspirate de mari scriitori ca, de pildă, cele de extracţie dostoievskiană, prin care poetul şi‑a exprimat stările sentimentale şi meditative în complexitatea vie, contextuală. S‑au format, aşadar, diferite raporturi intertextuale, de interacţiune, comprehensiune şi difuziune fluidă – caracteristici ce atribuie, într‑un fel, acestei opere o culoare postmodernă. Un al treilea aspect. E important şi caracterul polisemantic. Limba română în care scrie autoarea, prin originea ei latină, prin neologismele şi împrumuturile din alte limbi moderne, de circulaţie larg internaţională, şi‑a format un câmp semantic extrem de vast. Concret vorbind, multe cuvinte sau expresii din această carte au sensuri multiple. Datorită acestui aspect şi marilor diferenţe ce există între culturile şi civilizaţiile chineză şi română, se impunea să păstrăm, mai întâi, în limba în care am tradus, esenţialul unor cuvinte polisemantice, cu unele, regretabile, pierderi de sens în tălmăcire, inevitabile într‑un fel sau altul. Cel de‑al patrulea aspect constă în misticism. Această operă are un colorit dens, cu rădăcinile şi în cultură religioasă, astfel încât tema sufletului (precum şi a caracterului veşnic al sufletului) poate fi urmărită până la originile ei discutate în filosofia şi credinţele de pe vremea vechilor greci şi evrei. Notez că mari filosofi moderni din Occident au formulat, şi ei, nenumărate aserţiuni şi opinii, sursele, în această ordine de idei, fiind extrem de complexe. Pe lângă acestea, plurarismul perspectivelor hermeneutice, pluraritatea elementelor mitice, greco‑eline, creştine, alegorice, întâlnite frecvent în text, prezintă destule dificultăţi în înţelegere pentru cititori cu un background diferit cultural.

Cu toate acestea, aspiraţiile la armonie, bunătate, fericire, la liniştea sufletească, la preocupările pentru lumea întreagă sunt de interes general. Reflectarea lor de la o epocă la alta şi de la om la om prezintă multe similitudini, pe de o parte, iar pe de alta, gândirea speculativă şi percepţia diferă, evident, de la unul la altul. Simţi, pe alocuri, văluri de ambiguitate, misticism şi discreţie inefabilă, astfel încât, în funcţie de viziunea şi experienţele fiecăruia, lectura ar aduce la ecouri şi sentimente foarte diverse. Romanul în versuri Geniul inimii e puternic individualizat şi prin limbaj; multe cuvinte şi versuri au depăşit topica obişnuită şi s‑au aşezat într‑o aliniere nouă, justificat sau mai puţin justificat, în faţa cititorului, creând la început o impresie incoerentă care, de fapt, întăreşte coeziunea şi unitatea lecturii. În asemenea cazuri, am încercat să păstrăm formele originalului pentru redarea şi în chineză a stilului autentic al poetului.

Geniul inimii de Aura Christi este un dialog de excepţie între om şi divinitate, între cer şi pământ. Prin viziunea sa pătrunzătoare, exuberanţa de idei, fineţea, gingăşia şi limba plină de forţă şi tensiune, autoarea ne‑a dezvelit un suflet pur, candid şi arzător, care, de altfel, într‑o lume contemporană, cu pluraritatea‑i valorică, ocurenţa zilnică de conflicte şi anxietate, ne alină şi ne alintă inimile, ca o adiere pe vară; e ca o lumină în beznă şi un prilej de ardere de tot, de renaştere, dătătoare de căldură pe gerurile iernii. Implicaţiile filosofice ce reies din acest roman în versuri, Geniul inimii, îi atribuie, fără îndoială, profunzime, astfel încât romanul acesta în versuri poate fi trecut în rândul valorilor rar întâlnite atât în literatura română actuală, cât şi în literatura universală.

Aşa se şi explică faptul că apariţia acestei cărţi s‑a bucurat de o largă rezonanţă şi de aprecieri elogioase, dovadă că a fost prefaţată de Mircea Braga, important critic literar, şi ilustrată de maestrul Mircia Dumitrescu, cartea fiind trecută, totodată, pe lista de titluri recomandate de Institutul Cultural Român în anul 2017, cu sprijinul financiar pentru traducerea ei în chineză şi italiană. Ne exprimăm pe această cale mulţumirile noastre domnului Jidi Majia, poet, eseist, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din China, membru al Secretariatului (Comitetului Director) acesteia, pentru prefaţa lui la ediţia chineză, prin care a făcut o recomandare călduroasă pentru receptarea cărţii de marele public.

Ca unul dintre primii cititori şi în calitate de traducător în chineză al acestei cărţi, deşi am învăţat limba română şi o folosesc timp îndelungat, mi‑am dat seama, totuşi, că nu‑i deloc uşor de înţeles un autor şi o operă, mai cu seamă când avem în faţă o carte cu un conţinut lingvistic, istoric şi cultural aproape caleidoscopic, plin de diverse inspiraţii, aluzii religioase şi filosofice europene. Din fericire, bibliotecile, tehnica, internetul ne‑au înlesnit rezolvarea celei mai mari părţi a situaţiilor la limită iscate pe parcursul traducerii şi aşezării acestei cărţi în matricea culturii şi civilizaţiei chineze. Un sprijin substanţial mi l‑a asigurat autoarea însăşi care, în repetate rânduri, m‑a ajutat în descifrarea tainelor limbii, trimiţându‑mi, adesea, pe loc explicaţii necesare privind unele probleme delicate pentru echivalarea cuvenită a valorilor originale. Sunt mândru şi onorat de această cooperare plăcută. Ca traducător îmi exprim sincera speranţă ca cititorii să facă observaţii în urma lecturii pentru corectarea eventualelor inadvertenţe.

Mulţumiri doamnei Zhu Li, redactor‑şef adjunct, doamnei redactor responsabil Su Wenjing, doamnei Xing Li care s‑a ocupat de copertă şi design, pentru eforturile lor concertate. Sperăm ca această carte să poată ajuta cititorii de la noi, din China, să cunoască creaţiile literare actuale din România pentru înţelegerea spirituală şi prietenia dintre poporul chinez şi poporul român.

Octombrie 2019, Beijing Foreign Studies University
■ Profesor universitar, eseist, cercetător, diplomat

Ding Chao

Total 1 Votes
0

Ding Chao

Ding Chao (n. 1959, Beijing, China), românolog și traducător, este profesor universitar (din 2004) la Universitatea de Studii Străine din Beijing, vicepreședinte al Asociației de Prietenie China-România (din 2013), membru al Consiliului Asociației China-EU (din 2021). A urmat cursurile de limba română la USSB (1978-1982) și după absolvire lucrează la Catedra de română din aceeași instituție. A făcut specializare la Facultatea de Filologie a Universității din București (1986-1987), cu experiențe în diplomație la Consulatul General al Chinei la Constanța (1991-1993) și la Ambasada Chinei la București (1997-1999). Și-a desfășurat o activitate îndelungată de predare a limbii și culturii românești la studenți chinezi la Beijing.

Este (co)autor al unor manuale și dicționare. Cărți și traduceri: Istoria relațiilor literaturilor chineză și română, 2008; Istoria schimburilor literare dintre China și Europa Centrală și de Est (în colaborare cu Song Binghui), 2015 (tradusă în l. română în 2020); coordonator a 4 volume de Studii și cercetări ale limbilor și culturilor europene, 2007-2012, al volumului Cronica răspândirii operelor culturale din antichitatea chineză în țările Europei Centrale și de Est, secolul XX, 2019; îngrijitor al ediției bilingve Mihai Eminescu, poezii, 2018; traducător al unor poeți români contemporani, Geniul inimii de Aura Christi, 2018; Într-o dimineață de Cassian Marian Spiridon, 2020, ș.a.

I s-au decernat mai multe premii în China, iar din România: Diploma de Excelență acordată de MAE (2009), titlul de DHC al Universității „Spiru Haret” (2012) și al Universității „Ovidius” din Constanța (2017), Diplomă de Excelență, CopyRo, 2018; premiul „I. E. Torouțiu” al revistei „Convorbiri literare” (2018).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button