Sunt bine ştiute – şi de multă vreme – dezbaterile din jurul unui concept esenţial al civilizaţiei europene, dezbateri unde au fost evocate, rând pe rând, revival‑ul carolingian, „Protorenaşterea” medievală cu sensurile stabilite cândva (1944) de Erwin Panofsky[1], ca tot atâtea „back‑to‑Greece” sau „back‑to‑Rome” „movements”, în fine Renaşterea văzută ca epocă istorică, curent intelectual sau sistem morfologic literar‑artistic. În dezbaterea foarte specială ...

citește »