Într-o „soţietate fără prinţipuri”, carevasăzică fără maniere, critica literară nu poate supravieţui, aşa cum nu poate supravieţui nici un alt cod sau ritual complex. Cu ocazia unui schimb de focuri literare pe marginea influenţei antume şi postume a lui Constantin Noica, doi dintre protagonişti au rănit în treacăt şi critica literară. Primul dintre ei, un cunoscut patrolog, a ţintit cu ...