Oricum, din perspectiva lui Ion Creangă, cititorul nu trebuie să fie, Doamne fereşte, oglinda autorului (aşadar, nici vorbă de „mon semblable”), ci în mod obligatoriu cu totul altceva. „Într-⁠un fel special, de intenţia autorului sau de intenţia operei poţi ţine seama, dar nu pentru a rămâne dependent de ele. Dimpotrivă, poţi parcurge textele cu gândul de a găsi, de a ...