Diana Câmpan deschide fiecare capitol menţionând spiritul tutelar al timpului, sursa principală de idei tradusă mai apoi de voci distincte în registre complet diferite „De-⁠a-⁠ndoaselea”, într-⁠adevăr, dar nici pe departe în sensul cărţii lui Huysmans, Biblia estetismului decadent al sfârşitului de secol al XIX-⁠lea. Dacă pe covorul roşu al Oscarului se perindă regizorii unor pelicule mediocre, precum Titanicul, dacă Nobelul ...

citește »