Nu îndrăznesc să spun că filosoful are clipe de pietate creştină, dar, realmente, meditaţia lui coboară din când în când tonul şi încetineşte ritmurile în aşa fel încât în discursul cioranian se aude şoapta unei rugăciuni. Este, în fond, ritmul psalmilor arghezieni. Apropierea se opreşte aici. „Tragedia mea provine din faptul că sunt un om nereligios, ca şi tine” (dintr-⁠o ...

citește »