Tânăra, care abia s-⁠a întrupat tot dintr-⁠un poem călinescian (Vin din Liban mireasă), trece cuminte şi nevinovată pe lângă mine, mă priveşte timid şi mă salută respectuos: „Săru’ mânaaaa!” S-⁠a dus naibii totul! Adela, Lolita, Epitalam, muzeu, capodopere… Adio, Călinescu, trăim în Topîrceanu! Ale satului mari fete… Iulie 2013. Ce se vede? Mi s-⁠a reproşat amical, cu simpatie, dar implicit ...