Nu mai vorbesc de enorma plăcere a lui Gheorghe Schwartz de a povesti, de a relata, într-⁠o locvacitate (în cel mai pozitiv înţeles al cuvântului) greu de întâlnit la alţi prozatori, cu o anume sfătoşenie mucalită, cu o implicare subsidiară în subiectele multiple ale etapelor istorice parcurse. Singulară în întreaga istorie a literaturii române, întreprinderea pe care a demarat-⁠o în ...

citește »