Să nu sărim peste mârţoagă şi să rămânem mai degrabă la adevăr, adică la faptul că universul liric contorsionat, negru şi câteodată de-⁠a dreptul atroce al lui Mihai Pascaru invită, subiacent, la responsabilitate: la una corectivă, etică, umană, politică, chiar metafizică. Binele poate fi peste tot, chiar şi printre molozuri… Cu condiţia să fie exprimat bărbăteşte, nu sentimentaloid sau edulcorat. ...