„Dacă aş fi un om care să scrie cărţi, aş merge chiar acum/ şi mi-aş captura lumile în cuvinte”. Afirmaţia aceasta, prezentă într-un poem aflat înspre finalul volumului Aproape memorie, întăreşte o presupunere care se insinuează încă de la început: aceasta nu este o carte. Dar negaţia nu funcţionează ca în Trădarea imaginilor; acolo, Magritte, dincolo de fulgurantul blocaj logic ...
citește »Contemporanul » Articole cu eticheta: Alexandru Ciocan: Eseu despre nefiinţa cărţii