Plonjăm, aşadar, în lăudatul şi idilizatul interbelic, descoperind iluzia României Mari, o Ţară vlăguită, „prost continuată de partidele politice” după „rotunjire”, cu o democraţie mediocră, umilită paranoic de „un personaj sinistru” (Carol al II-⁠lea), visând, într-⁠o Europă în descompunere, schimbarea la faţă. Dar „catastrofa comunismului” era încă departe Puţini dintre cei aflaţi „în extrateritorialitate”, cum ar spune Marian Popa, desfăşoară ...

citește »