În 1972, când realiza o carte-⁠monument (e vorba de Panorama poeziei Universale contemporane), Baconsky dovedea – încă odată – o concepţie articulată despre poezie şi o erudiţie indiscutabilă, dezvăluindu-⁠şi preferinţele şi idiosincraziile Figură aristocrat-⁠macedonskiană în decor comunist, poet (dar şi prozator, eseist, traducător) cultivat, orgolios-teatral, solemn-preţios, translând estetismul, în anii ultimi, în zona fastuozităţii crepusculare, ca profet sumbru, A.E. Baconsky ...

citește »