Autarhia lui Narcis se manifestă ca ruptură de lume, de Celălalt, care, în spaţiul iubirii, este nefericita Echo, cea refuzată de Narcis, fascinatul de sine însuşi. Nimfei nu-⁠i mai rămâne decât strigătul de durere care se-⁠ntoarce la sine însăşi, ca ecou. Narcisul lui Corneliu Ostahie, în propria-⁠i nefericire a spargerii oglinzii, are însă şansa regăsirii ecoului, a muzicii primordiale. O ...