Creatorul există doar în măsura în care trăieşte, ca pe o stare de graţie, starea poetică; sau, mai precis: existenţa lui este justificată, capătă temei abia atunci când reuşeşte să prindă rădăcini în spaţiul amniotic al cuvântului. Nimic exterior nu-⁠l mai poate afecta, nimic ce vine din afară nu se poate concretiza din simplul motiv că în afară nu mai ...