Azi poate nu mai vorbim de infectări în masă, dar vorbim de facturi la energie care au înspăimântat universităţi, astfel încât au optat pentru continuarea predării online. În plus, ceea ce a fost o decizie luată într‑o situaţie de criză şi o măsură gândită pentru protejarea sănătăţii, în faţa vulnerabilităţii date de virusul Sars‑Cov2 pe care cu toţii o aveam, a devenit curând „comoditate”. Era mai „comod” să te trezeşti la 7.45, puneai repede pe tine un tricou, rămâneai în pantaloni de pijama (nu te vedea nimeni) şi te conectai la ore. Dacă erai din categoria studenţilor, nu te stresai nici măcar pentru atât; era mai simplu, participai sau nu la cursuri, deschideai sau nu camera. Această „comoditate” a fost simţită şi trăită şi de profesori. Evitai traficul aglomerat, aveai timp să găteşti, aveai timp pentru ai tăi etc. Se pare că nu doar că am avut nevoie să învăţăm cum să ne raportăm la cursurile online, să ne acomodăm la un nou stil de predare şi un alt ritm de învăţare, ba mai mult, am avut şi încă avem nevoie să ne reconectăm la ceea ce înseamnă şcoala şi responsabilitatea pe care o avem faţă de aceasta în format fizic, să ne reconectăm la ceea ce înseamnă comunicarea. Revenirea la „normal” este o nouă provocare căreia trebuie să‑i facem faţă.
Profesorii ar trebui să nu piardă din vedere cât de importantă este investiţia pe care o fac în elevi şi studenţi, pentru că ei sunt viitorul societăţii de mâine. Investiţia în capitalul uman este cea mai avantajoasă şi mai sigură cale de sporire spirituală şi materială a unui popor. Ea se bazează pe o bogăţie imaterială, dar care se abate pozitiv asupra tuturor realităţilor lumii. Este o „materie primă” purtată de om, uşor identificabilă, la îndemână; nu sunt necesare alte eforturi premergătoare pentru a o depista. A o neglija înseamnă nu numai o pierdere sau sărăcie sigură, ci şi o batjocură şi chiar o blasfemie la adresa creaţiei. Gradul ridicat de educaţie se răsfrânge asupra dezvoltării şi calităţii vieţii societăţii. Ea conduce la un plus de civilizaţie, la bucurie şi împlinire existenţială, la satisfacţii nemărginite – prezente şi viitoare. (…) Iar cultura de acum este garantul culturii sporite de mai târziu („cultura naşte cultură, cum se spune).[1]
Elevii şi studenţii ar trebui să fie conştienţi că cercetarea, învăţarea, disciplina, dobândirea de informaţii, curiozitatea pentru cunoaştere împletite cu perseverenţa şi determinare reprezentă paşi importanţi în dezvoltare. Indiferent că şcoala se desfăşoară faţă‑n faţă sau este nevoită să treacă în online, aceştia nu trebuie să piardă din vedere ţinta pe care şi‑au propus‑o. Dexteritatea în căutarea diverselor informaţii exclusiv pe internet, renunţând la a căuta informaţii în biblioteci, abandonând lectura în favoarea statului pe reţele de socializare, vânătoarea de note, interesul pentru obţinerea diplomei de final de studii fără a avea, însă, o bază de cunoaştere şi fără a dobândi deprinderi şi competenţe pentru propria dezvoltare, nu răspund cerinţelor de azi.
Pe baza unor date primite din întreaga lume referitoare la evoluţia pregătirii elevilor în perioadele în care pandemia COVID‑19 a impus închiderea şcolilor şi trecerea la învăţământul online, Universitatea Goethe din Germania a făcut un studiu privind randamentul şi competenţele elevilor. Universitatea Goethe din Germania a ajuns la concluzia că învăţământul online (sau la distanţă) produce, sub aspect educaţional, un efect similar celui al vacanţei de vară. Randamentul şi competenţele elevilor nu progresează prin această metodă, conchide
studiul. Studiul, despre care a scris mass‑media germană, relevă o scădere mai pronunţată a competenţelor educaţionale în rândul copiilor şi adolescenţilor proveniţi din familii vulnerabile din punct de vedere social.[2] Unii spun că acesta este viitorul, iar noi nu ne putem opune. Nu ne opunem dezvoltării tehnologiei şi a instrumentelor care ne pot ajuta să ne dezvoltăm, dar să nu omitem factorul uman.
Cred că, după această experienţă de şcoală altfel şi cu tot ceea ce încerc să înţeleg de la „cele mai strălucite minţi”, mesajul online are nevoie de nişte „superputeri” (de senzaţia că se întâmplă cu adevărat ceva capital), care să suplinească realitatea reală, clasică, pe viu. Dacă prezenţa noastră la ore se va diminua (în accepţiunea tradiţională), sau cu cât se va diminua această prezenţă, cu atât mai mult va trebui să crească impactul discursului – prin conţinut, formă şi adevărul celor spuse. Această „încercare” la care am fost supuşi, cu voia sau fără voia noastră, poate constitui un prilej de meditaţie dacă o înţelegem în sensul ei real, ştiinţific, şi un profit pentru experienţa didactică. Cu alte cuvinte, într‑un spaţiu neprielnic, necunoscut, fără tablă şi unelte de scris, educaţia se întoarce la înţelesul ei primordial – ca ajutor pe care trebuie să‑l oferim copilului pentru a merge mai departe, pentru a ajunge („ex‑duco” – educaţie) – pentru a deveni. Fără alte, prea multe, interpretări posibile.[3]
Cu toţii am trăit experienţa pandemiei, care ne‑a demonstrat că importanţa acordată educaţiei nu trebuie neglijată. Ne reinventăm, ne adaptăm, regândim noi strategii şi programe şcolare, dar niciodată nu trebuie să coborâm exigenţa din domeniul educaţiei, un domeniu vital, care stă la baza tuturor domeniilor. Fără o educaţie bună nu putem vorbi de specialişti buni. Fără specialişti buni nu putem vorbi de o dezvoltare a societăţii. Acest proces al educaţiei joacă un rol fundamental în viaţa tuturor, pentru că doar aşa poate fi format un om. Însă acest proces extrem de complex îi implică atât pe cei care educă, în ale căror mâini se află informaţia şi cunoaşterea pentru modelare şi dezvoltare, cât şi pe cei care primesc educaţia şi doresc să se dezvolte. Istoria ne confirmă cum educaţia s‑a dezvoltat în acelaşi timp cu societatea şi a fost ca un factor al progresului, aducând în prim-plan atât valori materiale, cât şi spirituale.
Avem nevoie de un mediu educaţional primitor care să asigure dezvoltarea armonioasă a tuturor elevilor şi studenţilor, avem nevoie de un mediu care să promoveze excelenţa şi accesul la educaţie în mod egal pentru toţi. Dar pentru acest lucru avem nevoie să ne regăsim pe noi, profesori, elevi, studenţi, să ştim ce vrem şi ce aşteptări avem de la viaţă, să ne reamintim rolul pe care trebuie să‑l jucăm în ecuaţie. Să ne reîntoarcem la valorile care trebuie să ne ghideze paşii pe drumul educaţiei: integritate, etică, transparenţă, colaborare, implicare şi responsabilitate. Viitorul nostru depinde de noi, de felul în care ne raportăm astăzi la tot ceea ce înseamnă educaţie formală, informală şi nonformală. Educaţia este cea care deschide mintea, dezvoltă gândirea critică şi analitică, inteligenţa emoţională, ne oferă o viziune globală, ne prezintă o paletă vastă de oportunităţi, ne ajută să înţelegem ce înseamnă empatia şi interacţiunea umană, cum să cooperăm într‑o echipă, ne evidenţiază identitatea colectivă, aspecte care ne definesc în societate.
Martin Luther King Jr. menţiona că „inteligenta plus caracterul este scopul adevăratei educaţii”. Am trecut o etapă, aceea a situaţiei de criză prin care am fost nevoiţi să trecem din cauza pandemiei, ne‑am adaptat, normalitatea în care astăzi trăim are noi valenţe faţă de ceea ce cunoşteam înainte, dar să nu uităm de chintesenţa care ne ajută să ne dezvoltăm. Educaţia este cea care indică nivelul de cultură al unei societăţi şi, implicit, al fiecărei persoane. Acest proces continuu, indiferent de vârstă, oferă o şansă pentru propria dezvoltare şi constituie o componentă importantă a existenţei socio‑umane. Educaţia are rolul de a pregăti tânărul pentru a fi un actor activ în societate şi răspunde nevoii pe care societatea o are.
Societatea cunoaşte un ritm alert al evoluţiei, iar educaţia trebuie să ţină ritmul. Informaţiile şi cunoştinţele pe care noi le deţinem azi mâine vor fi depăşite, dacă nu conştientizăm că acest proces al educaţiei este unul continuu.
■ Jurnalist cultural
Note:
[1] Constantin Cucoş, Educaţia. Reîntemeieri, dinamici, prefigurări, Editura Polirom, Bucureşti, 2017, p. 8.
[2] Bogdan Păcurar, „Şcoala online are acelaşi efect asupra elevilor ca vacanţa de vară (studiu)”, postat on line pe https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/scoala‑online‑are‑acelasi‑efect‑asupra‑elevilor‑ca‑vacanta‑de‑vara‑studiu‑1570997, la data de 21iunie 2021, accesat la data 28 ianuarie 2023.
[3] Livia Silvia Marcu, George Panţică, Corina Simionescu, (coordonatori), Şcoala Online. Aspecte. Provocări. Soluţii, Editura Cartea vrânceană, Focşani, 2020, p. 56.
Mihaela Rusu
