Expoziția „Motive și capricii” de Victoria Ileana Dragomirescu și Radu Gheorghian, Galeria Simeza (mai 2024). În pragul marii sărbători pascale din acest an, chiar din prima zi a lunii mai, galeria bucureșteană Simeza a devenit gazda unei expoziții de pictură și grafică semnată de doi artiști contemporani cu o bogată experiență. Pictorița Victoria Ileana Dragomirescu, împreună cu graficianul și pictorul Radu Gheorghian sunt autorii unui spectacol vizual de înaltă calitate, al cărui numitor comun îl reprezintă coerența demersului și a viziunilor, dar și măiestria lucrărilor pe care cei doi artiști le semnează.
Plasticieni aflați la vârsta deplinei maturități creatoare, cu o vastă activitate artistică, dar și pedagogică – în cazul Victoriei Ileana Dragomirescu, profesoară la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București aproape trei decenii – cei doi protagoniști ai expoziției intitulate „Motive și capricii” propun publicului iubitor de pictură și de grafică o reîntâlnire cu meșteșugul artistic practicat la cele mai înalte exigențe. Nu de puține ori expozițiile artiștilor români formați din a doua jumătate a secolului trecut la Institutele de Artă Plastică din marile orașe ale țării sunt adevărate lecții de măiestrie, iar pentru nostalgici reprezintă, fără îndoială, un moment de bucurie a privirii și a sufletului, ca o revenire la viață.
Cei doi artiști care‑și reunesc demersul plastic în expoziția „Motive și capricii” sunt cât se poate de diferiți ca viziune și ca manieră de lucru. Sobrietății lucrărilor lui Radu Gheorghian îi răspund exuberanța și spiritul ludic al compozițiilor Victoriei Ileana Dragomirescu. O veche prietenie îi leagă pe cei doi, dar și un mod asemănător de a se raporta la propria creație și la public, cu o nedisimulată dorință de a comunica și de a‑și împărtăși entuziasmul față de lumea vie, în care arta lor își află izvorul nesecat de inspirație.
Victoria Ileana Dragomirescu face notă distinctă în peisajul artistic contemporan prin spiritul ei solar, prin vitalitate și vivacitate, dar și prin dragostea față de peisaj, de natură, de locurile amprentate cu o atmosferă inconfundabilă, de ființele vii ce aparțin altor regnuri, dar cu care artista interacționează nemijlocit. Inepuizabila varietate a lumii vizibile se decantează în pictura Victoriei Ileana Dragomirescu printr‑o tainică alchimie a creației. Departe de orice imagine care ar putea reproduce un peisaj, lucrările sale se alcătuiesc în urma unui proces laborios, în care spiritul ludic se numără printre „ingredientele” principale. Supunându‑se regulilor unui joc măiestrit, pe care ea însăși le‑a trasat, artista mixează tehnici dintre cele mai diferite, atât din sfera picturii, cât și din cea a graficii, folosește ca suport și pânza, dar și hârtia, recurge uneori la colaj, îndeosebi de text, pentru a conferi o mai mare expresivitate și identitate vizuală compozițiilor sale, dar și pentru a face cât mai explicite convențiile vizuale pe care le propune spectatorului invitat să pătrundă în acest univers plin de lumină și culoare, fremătând de viață și de speranță.
Adesea, în peisajul recompus de Victoria Ileana Dragomirescu, este inserată o prezență umană, îndeosebi un personaj feminin, ca un fel de alter ego al artistei, dar, chiar dacă acest personaj nu apare, el parcă se întrezărește undeva în „culise”, de unde „regizează” întreaga mișcare din interiorul imaginii. Pentru că, dincolo de orice îndoială, dinamismul, mișcarea continuă, capacitatea motivelor juxtapuse în compoziție de a‑și schimba locul între ele, versatilitatea, într‑un cuvânt, sunt trăsăturile distincte ale picturii Victoriei Ileana Dragomirescu. Alături de acestea, o adevărată oroare de vid îi caracterizează pictura. Artista descompune și recompune imaginea care stă la baza fiecărei lucrări, o supune unui real proces de transfigurare și „populează” cu motive și personaje fiecare registru. Aceasta pare să fie o altă regulă a jocului cu imaginea de tip palimpsest, pe care artista îl instituie. Prezența felinei în multe dintre compozițiile ei sugerează o mică divinitate casnică, tăcută, misterioasă și protectoare, ce conferă un plus de farmec reprezentărilor.
Nuanțele de albastrul ale cerului și ale mării se întâlnesc în compozițiie Victoriei Ileana Dragomirescu într‑o înlănțuire cromatică fluidă, potențată și contrabalansată, în același timp, prin soliditatea structurilor și formelor arhitecturilor, personajelor sau obiectelor înfățișate.
Radu Gheorghian, grafician și pictor cu o îndelungată experiență de atelier și cu o bogată activitate expozițională, contribuie la alcătuirea discursului vizual de la Galeria Simeza prin lucrări de gravură, grafică de șevalet și pictură în tehnica uleiului pe pânză.
Format inițial ca grafician, la întretăierea deceniilor șapte și opt ale secolului încheiat, Radu Gheorghian și‑a dublat preocupările artistice prin practicarea constantă a picturii, ca pe o a doua vocație. Artistul se folosește de tehnicile gravurii, pe care le stăpânește fără cusur, desenează și pictează cu aceeași fervoare, mereu inspirat de lumea vie, de natură, de personajul uman, privind mereu în urmă, spre școala marilor maeștri ai artei europene și spre arta noastră interbelică. Din acest punct de vedere, el poate fi considerat un „clasic”, un nostalgic al epocilor de mare înflorire artistică. Atras, în pictură, de peisaj, de natura statică, de portret și de compozițiile cu personaje, artistul creează lucrări de mare forță și echilibru compozițional, capabile să insufle trăiri profunde, dar și să sugereze atmosfera unică și irepetabilă a locurilor, a arhitecturilor ori a formelor de relief care l‑au inspirat. Fără nici o urmă de îndoială, el știe să privească, să contemple și să extragă esența din peisaj sau din alcătuirile de motive supuse mediației plastice, înțelegând prin esență ceea ce rămâne statornic, nu se dizolvă într‑o lumină prea intensă și nici nu se pierde în penumbră sau în întuneric.
Nu mai puțin înzestrat este Radu Gheorghian și ca portretist. Personajele singulare sau alcătuind grupuri care sugerează o scenă, un moment istoric, un crâmpei de viață au monumentalitate și forță expresivă, sunt capabile să comunice trăiri intense sau stări de spirit și intră într‑un dialog nemijlocit cu privitorul. Uneori pictorul surprinde pur și simplu o scenă în mișcare, o mulțime de oameni într‑un anume loc, într‑un anumit moment a zilei, alteori descrie atitudini sau gesturi cu încărcătură emoțională.
Grafician rafinat, atât în grafica de șevalet, cât și în privința tehnicilor tradiționale ale gravurii, Radu Gheorghian își mărturisește și prin aceste procedee artistice atașamentul față de lecția marilor maeștri. Gravura îi permite incursiunea în istorie și mitologie, îi facilitează abordarea subiectelor de care se simte cel mai atras, astfel încât artistul propune o abordare complementară picturii a scenelor cu personaje în mișcare, angrenate într‑un eveniment istoric sau într‑o narațiune mitologică. Dacă în pictură culoare are un rol expresiv major, în schimb, în grafică și îndeosebi în gravură, linia desenului, precum și contrastul dintre alb și negru, jocul dintre lumină și întuneric, dețin o funcție estetică majoră.
Expoziția „Motive și capricii” semnată Victoria Ileana Dragomirescu și Radu Gheorghian se constituie într‑o invitație la regăsirea acelei arte practicate cu credință și pasiune, menită să bucure, să îndemne la contemplație și să ne inspire.
■ Scriitor, istoric al artelor, publicist
Luiza Barcan
