Cronică plastică

Expoziţia „Şcolii de la Vlădeşti” la a treia ediţie

În urmă cu doi ani, în cadrul Atelierului de Creaţie „Alexandru Nancu” din comuna Vlădeşti, judeţul Vâlcea, lua naştere o grupare de artişti iconari şi pictori bisericeşti care trăiesc şi activează în această zonă. N‑a fost ideea mea, ci a pictorului Gheorghe Dican, mie revenindu‑mi însă misiunea de a încerca să coagulez o astfel de grupare în memoria şi spre pomenirea sculptorului, restauratorului de biserici din lemn şi a gânditorului creştin care a fost Alexandru Nancu. Atelierul de creaţie ce‑i poartă numele a fost inaugurat în anul 2017, dar la acea dată nu aveam o imagine foarte clară a ceea ce urma să se întâmple sub acoperişul lui. Un an mai târziu, în 2018, pe data de 8 februarie, când se împlineau cinci ani de la trecerea lui Alexandru în veşnicie, sub egida Fundaţiei HAR („Habitat şi Artă în România”), şapte membri fondatori am înfiinţat gruparea de iconari vâlceni pe care, la ideea preotului Sorin Ioan Părăuşeanu, am intitulat‑o „Şcoala de la Vlădeşti”. Numele are mai degrabă valoare simbolică şi a fost inspirat de cel al locului, dar şi de tradiţia şcolilor de zugrăvie din judeţul Vâlcea, îndeosebi în secolele al XVIII‑lea şi al XIX‑lea, ce se numeau, de pildă, Şcoala de la Teiuş, Şcoala de la Costeşti, Şcoala de la Dozeşti etc. Aşadar, grupul nu este o şcoală propriu‑zisă, pentru că membrii lui, fondatorii şi cei afiliaţi, sunt iconari şi pictori bisericeşti profesionişti, cu studii şi cu o activitate bogată în domeniu. Mai degrabă, grupul s‑a alcătuit după legile nescrise ale afinităţii şi solidarităţii de breaslă.

Încă de la înfiinţarea noastră ca grupare artistică, ne‑am propus două direcţii de activitate: o direcţie teoretică, ce presupune întâlniri periodice de tip colocviu amical, pe teme legate de pictura sacră de tradiţie bizantină şi postbizantină, la Atelierul de Creaţie „Alexandru Nancu” de la Vlădeşti, dar şi o direcţie practică, cu câteva obiective precise. Primul dintre ele este organizarea unor mini‑ateliere de creaţie, cu demonstraţii practice, în cadrul cărora iconarii grupării să‑şi poată împărtăşi reciproc experienţa acumulată, îndeosebi în privinţa utilizării tehnicilor specifice icoanei şi picturii murale. La începutul acestui an, în luna februarie, la Vlădeşti, a avut loc un atelier complex în care pictorul Mihai Ionescu a făcut o demonstraţie de aplicare a foiţei de aur pe icoane, în tehnica numită „bolos”. Tot în cadrul direcţiei practice, periodic mergem în excursii de documentare la monumentele ecleziale brâncoveneşti şi postbrâncoveneşti, foarte numeroase în judeţul Vâlcea. Pictura interioară şi exterioară a acestor biserici, bine documentată, reprezintă un izvor de inspiraţie pururea curgător pentru iconarii vâlceni. Şi, în fine, a treia activitate practică o reprezintă organizarea unei expoziţii anuale de icoane, la dată fixă. În 2018, prima ediţie a fost găzduită de Muzeul de Artă „Casa Simian”, din Râmnicu Vâlcea, pe 21 mai, cu ocazia praznicului Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Iniţial am ales această dată pentru că ei sunt sfinţii ocrotitori ai bisericii de lemn de la Angheleşti‑Pietrari, cea mai veche de acest tip atestată în judeţul Vâlcea şi care a fost relocată şi restaurată de Alexandru Nancu la Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, între anii 2009‑2012. În 2019, tot pe 21 mai a avut loc a două ediţie a expoziţiei de icoane realizate de membrii grupării „Şcoala de la Vlădeşti”, de data aceasta chiar la Muzeul Satului Vâlcean, mai precis în incinta şcolii de secol XIX, ridicată de Spiru Haret şi aflată în patrimoniul muzeului în aer liber, dar şi în casa de lemn aflată tot aici, în vecinătatea bisericii de la Angheleşti‑Pietrari, casă care a fost construită de Alexandru Nancu şi care i‑a fost atelier în perioada restaurării acestui monument, până aproape de sfârşitul vieţii pământeşti.

Criza epidemiologică de anul acesta a împiedicat organizarea expoziţiei anuale la data de 21 mai, astfel încât, de comun acord, am decis deschiderea ei pe 30 august, când este prăznuit Sfântul Ierarh Alexandru, ocrotitorul primei biserici de lemn salvate de Alexandru Nancu şi care se află şi ea la Muzeul Satului Vâlcean. Evenimentul a avut loc în aceeaşi şcoală de secol XIX, aflată în incinta muzeului în aer liber, într‑o duminică încă fierbinte, de sfârşit de vară. Ne‑am regăsit, vechi prieteni şi colegi, într‑o atmosferă de pace, bucurie şi reculegere, pentru că e imposibil ca în acest spaţiu să nu retrăieşti sau să nu‑ţi aminteşti de acei ani binecuvântaţi de la începutul noului veac şi mileniu când şcolile de vară de aici, organizate de Fundaţia HAR („Habitat şi Artă în România”), aduceau laolaltă specialişti din varii domenii culturale, din ţară şi de peste graniţe, când aveau loc aici colocvii, ateliere, demonstraţii practice, mini‑tabere de creaţie, concerte în aer liber, opere de restaurare a unor monumente tradiţionale.

În şcoala de patrimoniu de la Muzeul Satului Vâlcean, în cadrul celei de a treia ediţii a expoziţiei de icoane „Şcoala de la Vlădeşti” au expus zece artişti români, membri ai grupării (Augustin Cantea, Tania Costea, Aurora Filigean, Ion Filigean, Irina Ionescu, Mihai Ionescu, Pr. Sorin Ioan Părăuşeanu, Filofteia Pisăru, Constantin Ţanea şi Petru Văsîi) şi trei artiste iconar din Kozani‑Grecia, membre ale Asociaţiei „Aristotelis”: Theano Askounitou, Diana Ganatsiou şi Katerina Siakavara. Prin participarea unor artiste din Grecia ne dorim să punem bazele unui parteneriat cultural între ţările noastre, ambele ortodoxe şi ambele cu o îndelungată tradiţie de artă sacră răsăriteană. De aceea, sperăm ca în anii viitori să dezvoltăm acest tip de colaborare, bazat pe schimbul de experienţă şi informaţie.

Lucrările expuse în cadrul celei de a treia ediţii sunt icoane pe lemn, cu foiţă de aur, realizate în tehnica tradiţională, tempera pe strat de preparaţie, unele chiar cu sipet, icoane pe sticlă, pe pânză sau icoane realizate în tehnica frescei. Artiştii iconari au pictat fie chipuri de sfinţi, fie scene din Noul şi Vechiul Testament ori mari praznice creştine. Circa cincizeci de icoane, cele mai multe de dată recentă, au fost admirate de un public destul de numeros şi rămân prezente pe simeze până în jurul datei de 30 septembrie.

Pentru că datorită unei rânduieli mai presus de noi anul acesta am deschis expoziţia pe 30 august, de Sfântul Alexandru, ne‑am gândit ca aceasta să rămână data anuală fixă la care lucrările artiştilor iconari din Şcoala de la Vlădeşti să se reunească, înspre bucuria sufletului şi încântarea privirii ce vrea să vadă dincolo de lumea vizibilă.

Luiza Barcan

Total 1 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button